Cutia cu amintiri: Despre superioritate


Un nebun al istoriei spunea că nu contează cât știi ci contează ce faci cu ceea ce știi. Așa că întrebarea este când ne dăm seama cât știm? Personal cred că niciodată nu putem să spunem că le știm pe toate. La un moment dat era o persoană care s-a întrebat doar atât: cine sunt eu? Și a început să studieze toate științele și a ajuns la mii de întrebări.
Din motivele menționate mai sus este greu să-i înțeleg pe oamenii care cred că le știu pe toate. Consideră că nu pot să fie contrazisi și sunt în stare să te agreseze verbal dacă o faci. La noi este și boala că societatea cere ca să te pricepi la mai multe domenii. Nu numai că nu este posibil, dar vom ajunge să nu mai înțelegem nici domeniul care ne-a ales. Cu cât vom studia mai mult cu atât ne vom da seama cât de puține știm. Dacă vrem trebuie să fim foarte conștienți că trebuie tot timpul să învățăm. Socrate spunea despre el că “sunt cel mai știutor dintre oameni pentru că știu că nu știu nimic “. Binenteles că interlocutorul își dădea seama că Socrate știa mult mai multe decât spune, dar avea arta de a învăța de la fiecare om în parte inclusivi de la sclavi. Așa că dacă Socrate avea această idee noi de ce nu am avea-o ? Și mai vine o problemă : ce facem cu ceea ce știm? Eventual putem să urmăm școli superioare și să devenim ași în domeniu, dar trebuie să demonstrăm mai calitatea de om. Să nu încercăm să demonstrăm nimănui că știm ci să-i pe ceilalți să-și dea seama cât știm. Mai mult trebuie să avem calitatea de om și să nu uităm să dam binete oricărei persoane indiferent cu ceea ce se ocupă. În viața aceasta, chiar dacă nu ne dăm seama, orice om are o poveste și putem să învățăm de la fiecare persoană câte ceva folositor. Ideea este să ne dăm seama singur cine sunt persoanele cu esență mai mult negativă decât pozitivă și invers. Și dacă vrem arta cunoașterii ne ajută să distingem informațiile atât de controversate din perioada actuală. Spunea Honore de Balzac că “moartea ne omoară o singură dată, iar frica de moarte în fiecare zi.”
Așa că dacă tot am ajuns până aici este recomandabil să mai luam o carte și să o citim că dacă o aprofundam nu ne va durea nici capul, nici nu vom adormi și nici nu va mușca. Dar nu trebuie să credem aceste rânduri. Să încercăm măcar și ne vom da seama ce inferiori și umili devenim în fața porții cunoașterii. Sigut me dicens!

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: