2.07.2022


Astăzi te-am căutat prin aerul pe care-l respir/ printre ceea ce mai am acasă/ printre florile care stau nestingherite lângă blocuri/ buruienile mi-au spus că nici nu existi. M-am strecurat prin magazine/ și m-am uitat atent la femei/ erau toate indiferente/ spuneau unele că sunt ele, dar păreau glume copilărești. Atunci am plecat prin pădure/ te-am căutat pe înalții munți/ într-o poiană o veverița în schimbul unei alune/ mi-a spus că nici nu știe cine ești. Am vorbit cu frunzele sau ramurile/ speram să știu de ochii tăi/ susurul unui izvor mi-a murmurat/ că poate nici vie nu ești. Coborând printre dealuri/ și printre firele de iarbă din câmpii/ un greier mi-a cântat balada/ căutării ființelor pustii. Întors acasă deznădăjduit/ m-am ascuns iar de lume/ dintr-o dată o mierla la geam mi-a ciripit/ “tu de fapt cauți speranța unei lumi mai bune. Nu o vei găsi între oameni sau copaci/ nici pe vârful unor munți sau în câmpii/ o vei găsi doar în sufletul tău/ nelăsând să te schimbe lumea în ceea ce nu ești “. De atunci în fiecare zi/ mă caut frecvent numai pe mine/ fără ca ceea ce este pământesc/ să nu aibă măcar o fărâmă din mine.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

6 thoughts on “2.07.2022

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: