O iubire virtuală


Într-o zi, răsfoind paginile de pe internet/ am ajuns chiar pe Facebook/ și am văzut un chip feeric/ căruia i-am trimis request. După câteva ore am primit accept/ răsfoind pozele zânei/ like-urile au început să curgă/ chiar și câteva distribuiri/ într-o zi i-am zis “bună” și am uitat de un “cf”. Am ajuns să vorbim și pe mess/ like-urile au început să curgă/ ea îmi comenta postările/ eu dădeam like și o sută. Relația fiind serioasă/ am ajuns și pe whatsapp/ de aici până la inimioare nu a fost decât un pas/ fiecare dimineață începea cu un sărut/ iar seara încheiam cu un hugs în plus. Nu știam nici cum zâmbește/ sau dacă are riduri atunci când se incrunta/ pentru că-mi trimitea surâsuri/ și nici măcar nervi pe tavă/ știam tot ce face ziua/ chiar și noaptea-i răspundeam/ deja eram pentru a ne logodi/ însă în mediul virtual. Într-o zi, însă am ajuns să ne certăm/ nu știam cum să ne jignim/ și cât de repede să ne blocam/ să ne ștergem de pe Facebook/ spam pe Yahoo să ne dăm/ cruntă a fost despărțirea/ chipul ei nu-l mai vedeam/ am uitat însă că eram doar în mediul virtual. Într-o zi, ca prin minune/ poza ei a reapărut/ nu mai eram certați/ atunci când ea mi-a răspuns/ ne trimiteam inimioare și hugs/ mai ceva ca la început/ și ne juram iubirea/ chiar vorbeam despre căsătorie/ în mediul nostru virtual. Ghinionul a făcut ca atunci când să-i dau inelul/ fie netul a căzut sau ea din reflex/ încă o dată m-a blocat și eu binenteles am șters-o/ iar ea nu avea nici chip/ iar eu mă zvarcoleam noaptea prin al meu așternut. După ce i-am văzut chipul din nou/ am decis ca să ne întâlnim/ în realitate noi ca pe net să vorbim/ când am văzut-o însă fizic/ cuvintele la amândoi au refuzat ca să iasă/ și am fugit fiecare la casa lui/ pentru a ne povesti impresiile din realitate/ în mediul nostru virtual. Dacă au fost și alte povești/ de șters sau de blocat/ cine le-a mai băgat în seamă/ ciudat este pentru mine/ că văzând-o în real/ mi-am dat că acolo nu este nici blocată și nici ștearsă/ nici măcar un spam nu avea/ eram tot fără cuvinte/ ca înainte de un mediu virtual. Astăzi este o glumă/ și ceva lipsit de realism/ însă iubirea virtuală orice ar face/ nu poate ca să înlocuiască/ gândurile sau senzațiile din mediul real/ nu mai sunt cuvinte nici în mediul virtual/ suntem doar blocați și șterși/ și în realitatea înconjurătoare/ irevocabil și ireversibil/ ca înainte să o cunosc în mediul virtual.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: