O femeie bătută


“Și-a deschis ochii încet. Cum a văzut chiuveta parcă a început să o doară și mai tare. Capul, stomacul, picioarele și ochii o dureau. A încercat să pună mâna pe ochii ei. Din mai multe încercări a reușit. Dureau groaznic la atingere. El…plecase. Nu mai auzea în casă niciun zgomot. Auzii deodată “Mamă, ești bine?”. Atunci încercă să spună așa ca de obicei “sunt bine”, dar nu mai putea. De fapt nu mai putea să ascundă și să le spună că s-a lovit în tocul ușii sau altă lovitura a ei accidentală. “Mergeți în cameră, copii. Mama este bine” reușise din câteva încercări să spună. Șiroaie de lacrimi se scurgeau pe obrajii ei care o dureau mai tare decât corpul. Nu dorea să o vadă copiii mai ales că de data aceasta a curs și sânge. Gândindu-se mai bine a fost și vina ei. El, soțul ei avea dreptate că a cheltuit prea mulți bani cu rechizitele copiilor pentru școală. În fond, dacă ar fi umblat mai mult prin magazine ar fi găsit mai ieftine. Așa a avut dreptate el și prima dată când a ridicat tonul când a cheltuit bani prea mulți pentru mâncare. A greșit ea și când a ascuns băutura de el primind o palmă. Tot ea a meritat lovitura lui când fata mai mare a venit seara la ora douăsprezece în loc de ora zece. “Numai vagabonzii umblă pe străzi noaptea la ora aceea” a tunat el și a lovit. Numai că de data aceasta îl contrazise pentru bani. Nu putea să spună socrului ei pentru că de multe ori spunea el “o femeie cuminte trebuie și altoita. Altfel și-o ia în cap”. Nici familiei ei pentru că spunea tatăl ei de multe ori “ți-a trebuit să muncești. O femeie este făcută să aibă grijă de gospodărie și copii. Uite-te ce note slabe au copiii la școală”. Așa spunea și el când copiii veneau de la școală cu câte o notă slabă. De la strigăte la lovituri nu a fost decât un singur pas. Una, două, trei, patru erau unde vedea. De fapt avea impresia că el orbea și lovea oriunde putea. Putea de multe ori și când se întâlnea cu vecinii ei pleca al ei cap și mergea mai departe. “Mai poți? Dumnezeu este sus și vede” spunea o vecină, dar nimeni nu o salva din loviturile lui. Nici măcar mama ei care-i spunea “o femeie este făcută să rabde, iar ca să divorțezi este o rușine. Ce o să zică oamenii?”. Și răbda singură fără să cracneasca și-l ierta de fiecare dată. Nici nu știa dacă-l iubește sau urăște, dar de fiecare dată când venea el acasă simțea un fior rece. Între timp s-a ridicat și gândurile acestea o însoțeau când pregătea cina. După câteva minute s-a auzit sunetul cheii în ușă și știa că este el. Copiii plecaseră la prietenii lor. Erau singuri, ea și el. O voce tună “unde sunt copiii?” mustiind a alcool. “Au plecat pe afară” spuse ea tremurând. “Și cine le-a dat voie? Tu? Ești o proastă. Cum ai îndrăznit?” Și începură iar loviturile și strigătele disperate “nu mai da” și din nou “nu mai da, te rog” și….apoi nimic. Ea era jos fără suflare și el, răsufla parcă ușurat.”

Dacă credem că aceasta este o poveste inventată este. Însă dacă vrem să ne dăm seama cât este de reală povestea aceasta este suficient să vedem o statistica conform căreia în anul 2019 la fiecare treizeci de secunde o femeie era abuzata fizic. În România violența domestică din partea bărbaților asupra concubinei sau soției este la nivel tragic. Poate că nu toate femeile sfârșesc ca femeia din rândurile de mai sus, dar procentul femeilor care sunt aproape de această tragedie este mai aproape de treizeci de secunde decât credem. Atât timp cât legea nu este aplicată cu cea mai mare strictețe, personal susțin în acest caz închisoarea pe viață, multe femei vor fi abuzate, copiii vor fi traumatizați pe viață, iar acești criminali de sentimente, barbari și cum putem să-i numim mai urât vor scăpa nevinovați. Violența de orice fel, fizică sau verbală NU ESTE scuzabila. Orice om are dreptul de a trăi într-o atmosferă de liniște și bună înțelegere. Altfel se numește ABUZ și încalcă drepturile omului și este pedepsit de orice țară din lume conform “Drepturilor omului și cetățeanului ” adoptat și pus în practică teoretic în orice țară, inclusiv România, care face parte din “Organizația Națiunilor Unite”. Acum căci altă dată va fi mult prea târziu și cu consecințele poveștii de mai sus. Semnat: un bărbat

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: