A murit o colegă la examenul de bacalaureat în anul 2017 !


Acesta era un titlu al unei știri de acum cinci ani în urma căruia s-a discutat câteva zile în mass-media până când a apărut un nou subiect. O abordare mai pe larg dintr-o sursă de pe pagina FSLI-group exclusiv, scrisă de Lidia Mirzac ar suna cam așa:

“Cu vreo 5- 6 ani în urmă am pierdut un coleg TOT ÎN TIMPUL EXAMENULUI DE BACALAUREAT! Ieri am fost la corectat: a trebuit să ajung la centrul de corectare la ora 8 ! Centrul de corectare e la 70 de km de orașul în care locuiesc. Singurul mijloc de transport, care să ajungă la timp, un microbuz la ora 5, 45. M-am trezit la ora 5! Am ajuns acasă la ora 22! După 17 ore! Am corectat de la 8 la 20! Afară cumplit de cald, 30 și de grade, dar mai răcoare decât în clasă! Pentru 10 profesori- O STICLĂ DE APĂ!!!! REPET: 10 profesori- O sticlă de apă, și aia a venit după 3 ore! In scoli nu există aer condiționat! Să îmi spună cineva că nu sunt condiții în închisori?? N-ai voie să ieși din sală decât la orele de pauză, ca să mănânci ceva, între (13-14)! Și încă ceva: e mizerabil cum suntem tratați! Ni se opresc bunurile personale, nu avem voie cu telefon (întreb- dacă vreun membru al familiei mele are nevoie urgentă de mine atunci? ), deși suntem urmăriți cu camerele de luat vederi din momentul în care pătrundem în școală până ieșim! Să ne mirăm că doamna a murit??? E de meditat la ceea ce declară o colegă de comisie :„ Dacă începuse programul la ora 7,00, era ora 18,00, deci 11 ore de muncă, am înţeles din unele discuţii că făcuse, să zic aşa, naveta între acest liceu şi Liceul Vasile Alecsandri, pe căldura care a fost ieri, ucigătoare. Cred că s-au adunat mai multe aspecte.” Atenție! I s-a făcut rău la ora 18, dar , ca secretară, urma să părăsească școala după ora 22! La 20, 30 se predau lucrările! !!! Să spună cineva că s-a desființat sclavia! Dumnezeu s-o odihnească, iar pe noi să ne trezească! Familiile noastre au nevoie de noi! Alo! SINDICATELE! Sunteți pe recepție??”(Lidia Mirzac- pagina FSLI-group exclusiv)

Dacă noi credem că s-a schimbat ceva între timp, în tratarea ca infractori a supraveghetorilor sau corectorilor de la examenele naționale ne cam înșelam. Mai mult vedem din afara centrelor de examen câți bani fac, dar nu ne gândim la stresul lor. În România orice este mai ușor de judecat și condamnat decât de înțeles sau empatizat și eventual îmbunătățit. Până într-o zi când va mai muri vreun profesor în cadrul examenelor naționale. Și atunci chiar credem că se va schimba ceva în bine?

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: