28.06.


În propriile mele gânduri/ stau cu iubita mea în cer/ ea, plutind pe un norișor/ eu, pe un nor mai liniștit. În momentul în care ea se supăra/ pe pământ cad picături de ploaie/ eu când mă enervez pe ea/ se văd tunete și fulgere. Când totul se mai calmează/ suntem asemenea unui cer senin/ căruia toate gândurile și vorbele grele/ le alungă un vânt de vară/ tocmai ca într-o zi dogoritoare/ când pasiunea este stinsă tot de amândoi. Atunci când este înnorat totul este în așteptare/ nu spunem nimic și vorbim fără a le noastre glasuri/ sărutul este precum apa când soarele arde mai tare/ aprinde și stinge ființa noastră întreagă. În rest suntem vrabiute care-și ciripesc iubirea / orice miezure găsim împărțim cu celălalt/ însă pe orice vreme sau anotimp al vieții noastre/ ne iubim tot mai mult cu fiecare zi care trece.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: