În propriile mele gânduri/ stau cu iubita mea în cer/ ea, plutind pe un norișor/ eu, pe un nor mai liniștit. În momentul în care ea se supăra/ pe pământ cad picături de ploaie/ eu când mă enervez pe ea/ se văd tunete și fulgere. Când totul se mai calmează/ suntem asemenea unui cer senin/ căruia toate gândurile și vorbele grele/ le alungă un vânt de vară/ tocmai ca într-o zi dogoritoare/ când pasiunea este stinsă tot de amândoi. Atunci când este înnorat totul este în așteptare/ nu spunem nimic și vorbim fără a le noastre glasuri/ sărutul este precum apa când soarele arde mai tare/ aprinde și stinge ființa noastră întreagă. În rest suntem vrabiute care-și ciripesc iubirea / orice miezure găsim împărțim cu celălalt/ însă pe orice vreme sau anotimp al vieții noastre/ ne iubim tot mai mult cu fiecare zi care trece.
Sensibilități 