La Nistru


La Nistru plâng oamenii și tot suspină/ că nu mai sunt cuvintele în limba română/ plâng și iar suspină căci cuvintele/ sunt într-o moldovenească pură. Ei nu mai spun că poeziile lui Eminescu sau Coșbuc sunt a lor/ nici bosdeuca de la Humulesti a unor neamuri/ Porumbescu nu cânta în limba strămoșească/ căci ei cântă acum în limba moldovenească. Enescu sau Iorga nu le-au fost frați/ Ștefan cel Sfânt sau Mihai Viteazul nu și pentru ei au mai luptat/ Cuza nu a unit și țara lor/ căci a venit rusul și le-a spus voi nu sunteți rude românilor. Au plâns basarabenii și bucovinenii în ’40/ cum vedeau că pleacă limba română dintre ei/ și vine ciuma roșie în mijlocul lor/ mulți oameni de atunci astăzi au devenit eroi. Ilașcu în al său proces/ Doina și Ion Aldea sublim cântau/ chiar dacă străinii nici astăzi nu vor/ basarabenii, bucovinenii și românii sunt aceleași neam. Decebal și Traian s-au luptat pentru ei/ slavii când ne-au cotropit/ eram împreună ca eroi/ ai unui neam chiar dacă are granițe, în suflet simțim toți românește în același fel.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: