Momentele de trezire


Privim câteodată cu nostalgie spre anumite poze și vrem să redevenim iar ceea am fost. Momentele acelea de fericire ne făceau să trăim cu adevărat curgându-ne sângele prin vene. Cu un entuziasm frenetic ne guvernam viața după obiectivele care aduceau fericirea. În ultima vreme am ajuns doar să visăm la acele momente de fericire. Credeam că ne-au fost luate de anumite persoane pe care le-am cunoscut în această perioadă. Persoane care ne-au luat prin invidie, manipulare și control din acea lume. De fapt acelor persoane noi singuri le-am permis prin șantaj emoțional ca să ne fure fericirea și visele. Oamenii apropiați ne-au spus că am îmbătrânit și că nu le mai putem face sau că ne va afecta sănătatea. Numai că aceste persoane gândesc limitat și singurele piedici spre întoarcerea la momentele de fericire le punem chiar noi. Odată îndepărtate persoanele care ne-au luat din lumea aceea de fericire ne dăm seama că suntem pe drumul cel bun. O persoană în vârstă de 63 de ani mi-a confirmat astăzi acest lucru. Mi-a spus simplu “când vei mai veni la acele momente de fericire?”. Am rămas fără cuvinte și instinctul mi-a spus “nu mai poți” și era din nou o gândire limitată. Numai că acele vorbe ale bărbatului mi-a amintit că acel entuziasm frenetic este în mine. Doar trebuie să-l scot din nou la suprafață. Știu că este în mine pentru că eu în urmă cu doi ani numai aveam curajul să particip la cross-uri chiar și numai virtuale. “La un moment ți-ai impus singur să alergi mai încet” a răsunat din nou bărbatul și deja devenise totul foarte clar. Eu și două persoane toxice m-am scos din lumea fericită. O lume plină de singurătate, dar era plină de momente de fericire. Astăzi acele persoane toxice cel puțin mă bucur că au uitat aparent de mine, dar poate este prima dată după mult timp în care este mult mai bine fără ele. Iubesc singurătatea mai mult decât acele persoane și mi-ar plăcea ca într-o zi să-mi spun “ești din nou cu medalia la gât în urma unui cross și acele persoane nici nu mai există în lumea ta”. Ciudat este că nici în ziua de astăzi nu cred persoanele respective că am motive să fiu supărat pe ele și sunt doar foarte stresat din cauza unui examen. Numai că cel mai important examen este de a îndepărta persoanele care-mi îndepărtează momentele de fericire și îmi limitează visele. Acesta este prețul pe care-l plătim când vrem să nu mai fim singuri indiferent de costuri. Într-o zi tot voi promova cu “Magna cum laudae” acest examen al vieții și se vor întoarce momentele de fericire.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: