Să nu-mi strigați

Să nu-mi strigați al meu nume/ atunci când voi fi printre stele/ căci voi înțelege că falsitatea/ v-a fost cadoul vostru pentru zestre. Nu-mi cântați ale mele doruri/ de a lumii viață luminoasă/ prefer să fiu doar un absent/ un anonim cu propriile lui vise în viață. Căutarea mea este deșartă/ căci eu sunt plecat după fluturi/ nu mă împiedic de hartoape/ și cântecele mele mă luminează. Nu cer răgaz sau cuvinte înălțătoare/ vreau să nu-mi știți al meu dor/ pentru că sunt plecat departe/ pentru a trăi propria viață/ într-un loc plin de verdeață. Zbor lin pe un cer înstelat/ nu caut vocile terestre/ mă mulțumesc cu un mieunat sau lătrat/ ele mi-au fost sprijin/ atunci când am zburat/ spre o cu totul altă viață. Aș pleca de tot din lumea mea/ și aș construi-o numai cu lăbuțe și codite/ doar ca să mă știu dezmierdat/ și alintat sincer cu ale lor glasuri. Nu aș lua nimic în traista mea/ nici măcar o voce suava/ doar razele soarelui îmi vor fi slava/ și o fată născută dintr-o floare. Înmiresmata și cu corpul dulce/ mi-ar fi sprijin și un drag adevăr/ plecând din viața mea actuala/ m-aș trezi numai în gingașele ei brațe. Ne-am trăi iubirea departe de amăruia lume/ zburând prin viață și peste greutăți/ ținându-ne de mână fără o barieră/ ea fiind izvorul lumii mele/ doar să mă știu departe de a lumii ținută/ și a unei vestede și haine credință.