Am uitat


Am uitat ca oameni foarte multe calități ale noastre. Am uitat să fim autentici și să nu mințim pe alți oameni și mai ales pe noi. Suntem infideli nu numai de parteneri ci mai ales față de noi. Renunțăm la visele și idealurile noastre pentru că ne pasa prea mult de părerea celorlalți sau de slăbiciunile noastre. Invidia, gelozia, lașitatea și negativismul celorlalți ne taie aripile și gândurile. De câte ori nu auzim din partea celorlalți “ce rost are?” , “nu merită ” sau când vrem să obținem ceva “nu mai încerca că deja este rezolvat pe căi ilegale “. Ascultăm aceste lucruri și uităm ca și oamenii și noi suntem “cu două fete” și parșivi când vrem să ne atingem scopurile. Am uitat să creăm prietenii pe ceea ce avem în comun și pe măsura sufletului nostru și prea mult avem legături în funcție de interes, poziție socială, bani sau condiții. Punem condiții celorlalți oameni să fie plini de calități și noi uităm să le scoatem în evidență. Nu credem cuvântul “NU” și dorim ca oamenii să se răzgândească așa cum o facem noi. Nu suportăm pe ceilalți atunci când sunt la fel ca noi sau au aceleași defecte. De fapt folosim oglinda doar pentru a ne face poze ca să ne admire lumea și uităm să ne uităm la noi și la sufletul nostru. Am uitat că relațiile dintre oameni se construiesc în timp și în funcție de cât de mult bine ne aduc. Credem că atunci când binele se erodează trebuie să urlam și să jignim pentru a ne părea rău imediat. Am uitat să ne cerem iertare sincer argumentând prin fapte părerile de rău. Fiecare împăcare o ducem până în momentul în care ne plictisim și credem că cearta va readuce un nou început. Am uitat să comunicăm în realitate și ne ascundem în spatele unor ecrane butonand la nesfârșit și fără un fundament. Uităm din ce în mai mult realitatea și zâmbetul vederii unei persoane. Tratam normal lipsa de respect sau atenție și bunul simț și calitățile morale și intelectuale le trimitem la psiholog și râsul la psihiatru. Înainte de toate acestea am uitat să fim oameni și când suntem întrebați dacă suntem bine întrebăm din instinct “ce vrei?”. Cel mai important am uitat să fim noi și spunem răspicat că lumea este o scenă în care rolul nostru este să jucăm teatru. Numai că uităm că și acolo rolul cel mai frumos și sublim este rolul omului autentic. Pentru toate aceste păcate spunem rugăciuni în fiecare seară și ne ducem tot mai des la biserică pentru ca în timpul săptămânii să uităm de Dumnezeu și de învățăturile Bibliei. Credem că ni se cuvine totul și uităm că suntem muritori pe acest Pământ și ceea ce este mai tragic avem o viață pe care uităm să o trăim după tot ceea ce suntem noi.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

2 thoughts on “Am uitat

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: