Dimineața de vară


În ciripit de păsări și glumețe cuvinte/ învăluie văzduhul o apariție indezirabila/ o vesteda amintire/ cu o privire ștearsă/ și un tropait vizibil. Crezând că mișcă lumea/ și privirile lumii spre al ei pas îndreaptă/ trezește doar urșii/ din a lor bârloguri vara. Gândurile se înaltă mai presus de tragica făptură/ urmează un câine flocos căutător de oase/ copiii cu a lor glasuri/ aduc senzația de liniște și pace interioară. Un cor de oameni pașnici/ se apropie temeinic/ părând neștiutori și întrebau vremelnic/ despre direcția unde animalele sunt închise. Străjerul da indicații și nu uita să admire/ pașii făpturii care agita vântul în treacăt/ strania coincidență trezește doar o ironie a destinului/ pentru a anunța nimicul atunci când mai există. Pașii nu mai găsesc nici copacul sub formă de inimă/ prilej de veselie și zâmbete multiple/ dansul parcă ar vrea să înceapă/ dar vine multă lume și rușinea încet se lasă. Dimineața de vară pare să amintească/ mai mult de cuvintele zâmbărețe/ decât de alte momente care cuprind nimicul/ gândurile vesele se aștern și cuprind iar vise mărețe. Ceea ce a fost urât, în spate a rămas/ un viitor poznaș se arată/ nimicul nu mai există/ și frumosul este la orizont doar pentru a-l cuprinde în brațe.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: