În ciripit de păsări și glumețe cuvinte/ învăluie văzduhul o apariție indezirabila/ o vesteda amintire/ cu o privire ștearsă/ și un tropait vizibil. Crezând că mișcă lumea/ și privirile lumii spre al ei pas îndreaptă/ trezește doar urșii/ din a lor bârloguri vara. Gândurile se înaltă mai presus de tragica făptură/ urmează un câine flocos căutător de oase/ copiii cu a lor glasuri/ aduc senzația de liniște și pace interioară. Un cor de oameni pașnici/ se apropie temeinic/ părând neștiutori și întrebau vremelnic/ despre direcția unde animalele sunt închise. Străjerul da indicații și nu uita să admire/ pașii făpturii care agita vântul în treacăt/ strania coincidență trezește doar o ironie a destinului/ pentru a anunța nimicul atunci când mai există. Pașii nu mai găsesc nici copacul sub formă de inimă/ prilej de veselie și zâmbete multiple/ dansul parcă ar vrea să înceapă/ dar vine multă lume și rușinea încet se lasă. Dimineața de vară pare să amintească/ mai mult de cuvintele zâmbărețe/ decât de alte momente care cuprind nimicul/ gândurile vesele se aștern și cuprind iar vise mărețe. Ceea ce a fost urât, în spate a rămas/ un viitor poznaș se arată/ nimicul nu mai există/ și frumosul este la orizont doar pentru a-l cuprinde în brațe.
Sensibilități 