Castelul Teleki din Gornești


Pornit ca o dorință de a valorifica într-un anume fel potențialul istoric al județului Mureș am fost atras de castelul de la Gornești din județul Mureș cu o forță invizibilă. De aproape un an și jumătate am simțit această putere de atracție a castelului. Astăzi plecând de la “Festivalul Arcașilor” de la Calugareni parcă forța de atracție creștea în intensitate. Ajuns în Gornești s-a așternut o atmosferă de entuziasm pe măsură ce mă apropiam de castel. Eram nesigur că în sfârșit voi putea intra și totuși paseam acolo. Un șanț în apropiere și în fața mea se dezvăluia castelul “Teleki” din Gornești. Un ghid în schimbul a douăzeci de lei începea povestea castelului.

Pornind cu atestarea documentară a satului Gornești din comuna cu același nume în anul 1319 ne-a informat că pe teritoriul castelului s-a aflat o cetate care a aparținut familiei Somcherechi. În secolul XVII descendenții familiei au murit cetatea trecând în proprietatea statului ungar. Principele Mihai Apafi a donat-o contelui Mihaly Teleki pentru merite deosebite. Acest castel are o formă de ”U” în plan, în stilul așa-numitelor palate Grassalkovich. Cea mai frumoasă parte a castelului o reprezintă salonul mare de la etaj, unde s-a păstrat tencuiala originală, cele două sobe de porțelan alb în stil rococo și trei candelabre.

Arhitectul nu a văzut niciodată Transilvania, Schmidt Pál a fost constructorul care până la moartea sa, în 1789, a executat lucrările de construcție. După acesta, lucrările de construcție au fost preluate de mai multe persoane, printre care și de succesorul său, Topler János din Târgu Mureș, apoi de fiul acestuia Schmidt Konstanz. Lucrările au durat până în 1803, an în care castelul și-a căpătat înfățișarea de azi. Clădirea a fost construită sub îndrumarea a trei generații din familia Teleki.

Prima etapă a construcției a început în 1772, cu demolarea vechiului castel și a durat până în primăvara anului 1778, când Teleki László a decedat. La acea vreme corpul central al castelului era aproape terminat. Aspectul castelului se datorează influenței soției contelui, Ráday Eszter, deoarece în urma căsătoriei familia Ráday a dobândit majoritatea domeniilor din județul Pesta, această dobândire influențănd în mod clar design-ul castelului de la Gornești. În în primăvara anului 1944 membrii familiei au plecat în Ungaria întorcându-se aproape un an mai târziu găsind castelul devastat de armatele germane în retragere, armatele sovietice și localnici. Odată cu legea naționalizarii din anul 1949 castelul de la Gornești a trecut în anul 1950 în proprietatea statului român. Membrii familiei, Mihaly Teleki împreună cu soția sa și cei patru copii ai lor s-au mutat într-un apartament, mai mult un domiciliu forțat, pe strada Strâmbă din orașul Târgu Mureș. Mihaly Teleki a fost obligat împreună cu familia sa să stea departe de castel și să-și ducă existența predând limbi străine în particular. Membrii familiei Teleki odata cu trecerea timpului au emigrat peste hotare. Castelul a fost folosit pentru a găzdui copiii celor bolnavi de TBC, iar la etaj desfășurau cursuri. După îndelungi tergiversări Castelul Teleki de la Gornești a fost retrocedat familiei Teleki în anul 2010. Din familia Teleki mai trăiesc doar trei persoane în Belgia, iar Kalman Teleki revine doar pentru perioada verii pentru a superviza castelul. În prezent se organizează și nunți în castel.

Toate aceste informații ne-au trecut cu fiecare vorbă a ghidului într-o perioadă a timpului depășind spațiul și orice granița. Parcă în sala de recepție sau în salon ne așteptam să apară bărbați și domnițe ale epocii la un dineu dansând pe valurile unui vals sau a muzicii timpului. Timpul s-a oprit și în jurul castelului se dezvăluiau opt hectare de copaci, stejari sau platani unici în măreția lor, statui mitologice cumpărate în secolul XIX de Domokos Teleki și un râu Mureș care era granița domeniului castelului. Am devenit muți de uimire pe măsură ce ieșeam din domeniul castelului. Interiorul fiind într-o stare de extaz auzea doar vântul și cântecul păsărilor din jur. O aromă a istoriei care am continuat-o anonim în satul următor Dumbravioara unde lacătul ne atenționa că domeniul Teleki de aici și-a găsit o altă întrebuințare. Urme ale istoriei care ne arată că cel puțin în județul Mureș ceea ce au realizat cu atâta măiestrie ungurii și austriecii românii nu sunt în stare nici să conserve și nici să valorifice decât într-o mică măsură. Cam așa putem descrie un vis împlinit.

Sursa: Wikipedia.org

Published by PaulOviM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: