Atunci când moare comediantul…


Atunci când un om de comedie moare lasă în urmă multe suspine. Parcă puțin din noi moare și râsul și glumele sale se opresc. Un om care a făcut atât de mulți oameni să râdă nu putea să fie un om rău. Maria sa publicul ar fi simțit prefacerea în glasul și gesturile sale, iar Alexandru Lulescu nu și-a trădat publicul niciodată. Până în ultima clipă l-a respectat dăruindu-i și ultima sa clipă de viață.

S-a născut în prima zi din luna iunie a anului 1932. Povestea sa de dragoste cu publicul său a început pe scena Teatrului de Revistă ”Constantin Tănase”, care pe atunci se numea Ansamblul de Estradă. Este consemnată în anul 1952, ca solist de balet într-un dans tătar din premiera intitulată “Primul spectacol”. Câțiva ani mai târziu, în 1961, se angajează la Teatrul devenit între timp Satiric-Muzical “Constantin Tănase”, unde joacă în zeci de spectacole, cu sute de reprezentații în țară și în lume.
Dintre spectacolele în care joacă amintim: ”La Grădina Cărăbuș”, “Pagini alese din Revista de altădată”, ”Revista cu Tănase”, ”Minunile Revistei – Ca la Tănase”, ”Veselie la…Tănase”, ”De la Cărăbuș la Savoy”, ”Revista cu paiațe”, ”Vino să ne vezi deseară”, ”Scandal la Boema”, ”Pompiliu de Pompadour”, ”O seară la Revistă”, “Revista dragostei”. A făcut parte și din distribuția musicalurilor de succes: ”Groapa” (text: Eugen Barbu/muzica: Radu Șerban) și ”O premieră furtunoasă”, după ”O noapte furtunoasă” de I.L.Caragiale (text și versuri: Octavian Sava,  muzica: Marius Țeicu).
Timp de douăzeci de ani, a format împreună cu un alt mare actor, Nicu Constantin, unul dintre cele mai de succes cupluri umoristice, fiind deseori supranumiți ”Regii umorului” sau ”Cavalerii râsului”.
Ultimele spectacole în care a putut fi aplaudat pe scena de la Revistă au fost: ”Hai, zâmbește!”, ”Lasă  supărarea-n hol!”,  ”Aer Bun! De Savoy!”, ”Hai, Hai România!” şi  ”Cu mască sau fără mască, oamenii vor să zâmbească!”.

O poveste de dragoste cu publicul său care nu se încheie astăzi când El, omul de comedie s-a dus să înveselească și Raiul. Era prea multă tristețe acolo și Dumnezeu l-a chemat la El. Vor veni îngerii și Sfinții să râdă la glumele lui Alexandru Lulescu în spectacole alături de Nicu Constantin, Jean Constantin, Ștefan Banica senior și Stela Popescu cântând. Poate va participa și Anda Calugareanu și vor veni și copiii dirijați de Ioan Luchian Mihalea. De astăzi va râde Raiul și vom plânge noi. Numai că asemenea unui alt comediant care a spus că “dacă veți plânge la inmormantarea mea nu voi mai vorbi cu voi niciodată” suntem datori să râdem în continuare de glumele lui Alexandru Lulescu, dar și să plângem că la nouăzeci de ani a plecat dintre noi. Vom râde pentru că glumele și râsetele sale ne-au atins sufletul, iar ceea ce atinge interiorul nu moare niciodată. Nici Alexandru Lulescu nu a murit. A murit fizic, dar spiritual va trăi printre noi alături de alți mari actori cât timp vom râde la glumele sale. Țara aceasta ai făcut-o plină de zâmbete și să mai uite de amărăciune, Alexandru Lulescu și pentru această faptă a ta nu avem dreptul să te uităm. Să ai o odihnă veselă și plină de pace, Mărite Om de Comedie!

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: