Astăzi a murit râsetul din noi


Astăzi a murit râsul din noi/ și nici zâmbetele nu mai sunt/ pentru că un comediant acum când suntem aici/ el se ridică încet la Ceruri. A fost un Alexandru oarecare Lulescu/ dar știa să ne facă să râdem/ chiar și atunci când ne venea să plângem/ și îl iubeam atât de mult pentru aceasta. Cum să nu regretăm noi comunismul astăzi/ când erau ei iubiți actori/ un Nicu și Lulescu/ Stela și cu câte un Arsinel/ cânta și Anda și Banica și cânta sufletul din noi. Râdeam și noi mai sincer/ uitam de cozile de un kilometru/ de apa caldă mai rece decât apa rece/ pentru că, ei actorii ne făceau să vedem hazul în necazul de lângă noi. Astăzi a murit Lulescu Alexandru/ fie-i țărâna ușoară/ cum să nu plângem după el/ când viața noastră a fost mai zâmbitoare. La nouăzeci de ani făcea bătrânii ca să râdă/ acolo într-un cămin de bătrâni/ poate au crezut când moartea dădea târcoale lui Lulescu că este o glumă/ însă a fost tragicul lui sfârșit. Mor actorii comunismului nostru/ și devenim tot mai săraci fără ei/ căci nu mai știm cum să mai râdem/ triști și plini de nevoi suntem în urma lor. Astăzi plângem după Lulescu/ mâine cine știe cine mai pleacă/ Dumnezeu să-l odihnească în pace/ căci a murit și râsetul din noi.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: