Trecutul

Ajungem în anumite momente din viață în care ceea ce trăim devine tot mai greu. Dorind să trecem cu bine peste acest hop ne întrebăm retoric cine ne este alături când trecem peste podul vieții, de la greu la mai ușor. Oamenii care ne vor ajuta să trecem acest pod merită să-i păstrăm în viața noastră și atunci când totul va fi mai bine. Numai că sunt oameni care doresc să ne tot tragă înapoi și să ne frângă aripile. Nici măcar nu conștientizează că încercând să ne facă bine ne fac de cele mai multe ori rău. Dându-ne seama că vrem să trecem podul va trebui să ne desprindem de trecut chiar dacă devenim persoane negative în ochii lor. Părerea lor despre noi nu va mai fi importantă. Ceea ce va conta va fi tocmai părerea oamenilor care ne-au însoțit în trecerea podului și a celor care neștiind de greutatea noastră și necunoscandu-ne înainte de pod ne vor primi în viața lor cu brațele deschise pentru a ne face bine. Poate că persoanele cu care locuim, fie ei și părinți, nu-i alegem, dar și lor este nevoie să le punem anumite limite. Dacă nu sunt cu noi în procesul trecerii podului cel puțin să ne intersectam cu ei numai pentru strictul necesar. Doar așa, cu puțin egoism și cu multă stima de sine putem să închidem capitolul trecutului și să deschidem larg porțile unui viitor, poate nu mai bun, dar cel puțin nu unul care să ne cramponeze.