Înainte de a fi împreunã, când o zãreşti de la fereastra ta, când o întâlneşti pe plajã câteva minute, sau când vã ţineţi de mânã la film, începeţi sã vã spuneţi: “Suntem fãcuţi unul pentru altul”. Însã nici o fiinţã nu este facutã pentru alta. Vã proiectaţi doar, în mod inconştient, propriile fantasme asupra celuilalt. Creaţi astfel în jurul lui o anumitã aurã, iar ea o creeazã în jurul vostru. Totul pare frumos, deoarece înfrumuseţaţi totul, visaţi, nu vedeţi realitatea. Mai mult, fiecare se strãduieşte sã deranjeze cât mai puţin imaginaţia celuilalt. Prin urmare, femeia se comportã aşa cum doreşte bãrbatul, iar acesta se poartã aşa cum doreşte partenera sa. Însã acest lucru se poate întâmpla numai câteva minute, cel mult câteva ore. Odatã ce vã cãsãtoriţi şi trebuie sã trãiţi împreunã douãzeci şi patru de ore pe zi, acest lucru – aceastã pretenţie de a fi ceea ce nu eşti de fapt – se transformã într-o povarã de nesuportat. Cât timp puteţi sã vã comportați în aşa fel încât sã satisfaceţi fantezia celuilalt? Mai devreme sau mai târziu acest lucru devine dificil. Şi începeţi sã vã rãzbunaţi. Începeţi sã distrugeţi tot ceea ce imaginaţia bãrbatului a creat în jurul vostru, deoarece nu doriţi sã fiţi prizoniera unei imagini – doriţi sã fiţi, pur şi simplu, voi înşivã. Tot astfel se întâmplã şi cu bãrbatul: el doreşte sã fie liber, sã fie el însuşi. Acesta este veşnicul conflict dintre îndrãgostiţi, senzaţia la care se ajunge în toate relaţiile. (Osho)
Sensibilități 