A învăța


O vorbă din popor spune că “omul toată viața învață și tot prost moare”. Această afirmație este și din cauza faptului că multe lucruri le învață atunci când suntem la vârsta în care nu ne mai folosesc. În special pentru că la un moment dat o să ne dăm seama că orice s-a întâmplat în viața noastră nu am învățat din experiențele noastre pentru că nu am știut cum să învățăm. Atunci dăm vina pe părinți, sistemul de învățământ și mult prea puțin pe noi. Ceea ce ar trebuit să știm este tocmai autoanaliza și autoevaluarea. Pornind de la această formă a evaluării viața noastră parcă a făcut parte din toceala mecanică sau mai cunoscut prin învățarea pe de rost. Chiar dacă știam de nota zece în fața evaluatorului după nici două săptămâni am și uitat ceea ce am învățat. Pentru că nu ne-am întrebat atunci când am învățat și nu am încercat să facem o corelare între elementele pe care le-am avut de învățat. Nu să ne întrebăm ce rost are. Dacă luăm lucrurile simple nimic nu are rost în viață și dăm corpului și multor oameni starea de a nu face nimic. Este denumită mai nou starea de confort. Ieșirea din această stare ar însemna să ne punem întrebări în timpul învățării, să subliniem ceea ce este mai important și să tot repetam schițele făcute. Așa producem citirea, aprofundarea și fixarea cunoștințelor. Ne ajută și în viață eliminând ceea ce nu este important și intra în categoria burtologie. A nu înțelege că nu trebuie să respectăm pauzele între ceea ce avem de învățat, momentele de relaxare precum și odihna corespunzătoare. Nu vrem să fim un zombi în ziua evaluării care nu-și mai amintește nici cum îl cheamă și nici nu se mai poate concentra în ceea ce priveşte rezolvarea. Oricum procesul învățării întotdeauna ne schimbă ca oameni și contribuie la evoluția noastră. Un rezultat mai bun nu înseamnă întotdeauna un progres și nici altul nesatisfăcător un regres. Așa este și viața un examen continu cu multe teste fără note și câteodată numai cu anumite calificative. Examenul final este tocmai o groapă la marginea căreia și după trecerea noastră în neființă oamenii ne vor da note. Promovarea examenului vieții o vom face în Rai sau eșuarea în Iad în funcție de sufletul nostru.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: