
În seara aceasta vorbesc cu Luna/ dialogam despre mine, oameni și lume/ poate par un nebun/ dar ea chiar mă ascultă. I-am vorbit tocmai în seara aceasta/ despre vechile mele iubiri/ a stat și a inganat/ sunt doar în al amintirilor cufăr. Inima mea tot mai bate intens/ bate însă pentru ale mele vise și aspirații/ mi-a spus că dacă voi continua munca/ va pune o vorbă bună în plus la Bunul și Înaltul divin. Eh! despre oameni i-am spus mai încet/ ca să nu mă audă chiar toți/ cică sunt răi printre noi/ poate pentru că atâta pot și nici nu chiar vor. Mi-a spus Luna să nu mai judec sau să condamn/ fiecare om poartă o cruce/ greutățile le poartă ca ham/ și sufletul lor este suficient de împovărat. Am întrebat-o iar despre iubire/ mi-a spus să fiu harnic în aspirațiile mele/ și ea, draga va veni când nici nu mă aștept/ are și chip și suflet frumos. O fată blândă și blajina ca o păpădie/ puternică întocmai ca o pasăre rară/ poate că și ea acum vorbește cu Luna/ nu o deranjez încă pentru că la mine și ea visează. Alte vorbe cu Luna/ nu vă mai spun vouă/ sunt doar câteva sfaturi între prieteni vechi/ ea mă veghează de acolo de Sus și eu sunt al lumii actuale un veșnic intrus.