Astăzi Cerul plânge și se aud suspine/ căci bisericile sunt pline/ de oamenii care sunt credincioși/ și din fire nu sunt evlavioși. Ei se roagă pentru averi/ bani și case făcute de distinși meșteri/ gândurile lor sunt la o masă/ plină de mâncare aleasă. Fiecare om care intra pentru rugăciune/ este plin de deșertăciune/ orice haină și gest comentează/ ceea ce spune preotul pentru ei nu contează. Invidia și bârfa este în floare/ chiar și astăzi într-o zi de sărbătoare/ comentează preotul cum se îmbracă/ lumea în iubirea pentru Dumnezeu devine tot mai săracă. În biserică oamenii nu se roagă/ pentru a avea binele și frumosul în desaga/ atunci când se întâmplă rău/ spun că Dumnezeu nu este un zeu. Clopotul plânge încet la amiază/ căci iubirea și frumosul nu sunt puse în vază/ credincioșii părăsind locul sfânt/ cu lucrurile rele ale lumii ei fac legământ. De rău și de bârfă ei nu contenesc/ obligația de a merge la biserică ei o răspândesc/ însă uită că au fost în fața Sfântei Cruci/ și că au purtat a sfinților divine porunci. Un “Tatăl nostru” când au Înălțat/ ei au visat la un mândru palat/ iar “Nascatoarea” când ei au rostit/ numărau bani care nu-i aveau însutit. Dumnezeu ascultând gândurile lor/ a plâns de grija miilor/ cum este bun și milostiv/ cerne bunătatea și iubirea în viața lor fără a fi pe a lumii portativ. Căci Dumnezeu iubește atât de mult lumea/ încât nici măcar în lumea mea/ nu pune în tolba fiecărui om greutăți/ numai după a oamenilor amare posibilități.
Sensibilități 