Accidentele


Atunci când ne urcăm la volanul unei mașini sau suntem doar pe bancheta din spate nu ne gândim că s-ar putea să fie ultimul nostru drum și vom avea un accident. Gonim cu viteza, depășind mașină după mașină de parcă am fi nemuritori. Nici măcar dacă suntem simpli pietoni și traversăm strada, mai ales prin loc nepermis nu credem că s-ar putea să fie ultimul nostru drum. Totuși așa simțea și băiatul din următorul text surprins de un reporter:

“M-am dus la petrecere și mi-am adus aminte ce mi-ai spus. Mi-ai cerut să nu beau alcool. Asa că am baut un Sprite. M-am simțit mândru de mine, așa cum mi-ai zis c-o să mă simt. Mi-ai spus că nu ar trebui să beau alcool și să conduc, contrar a ceea ce câțiva prieteni mi-au spus. Am făcut o alegere sănătoasă și sfatul tău a fost corect, asa ca toate celelalte pe care mi le dai mereu.
Când petrecerea în cele din urma s-a terminat, mulți si multe s-au urcat la volan fără a fi în condiții de a conduce. Eu m-am dus liniștit la mașină, cu certitudinea că mă voi întoarce acasă în pace. Nici nu mi-am imaginat ce mă aștepta mamă.
Acum sunt întins pe astfalt, și aud un polițist spunând “ tânărul care a provocat acest accident era beat”. Mamă, vocea lui pare așa îndepărtată. În jurul meu e o baltă de sânge și..încerc din răsputeri să nu plâng. Pot să aud medicii spunând “baiatul ăsta nu mai are nici o șansă ”. Sunt convins că celălalt băiat care conducea la o mare viteză, a decis să bea și să conducă; și acum eu am să mor.. De ce oamenii fac asta mamă? Știind că vor ruina multe vieți. Simt durerea cum mă taie ca o sută de lame ascuțite.
Spunei surorii mele să nu plângă; spunei lui tata să fie tare, bărbații nu plâng; și Alinei..spune-i că o iubesc. Când mă voi duce în cer, o să am grijă de voi toți. Cineva trebuia să-l învețe pe acel baiat că nu este bine să bei și să conduci. Poate dacă părinții lui i-ar fi spus, nu aș fi pe moarte acum.
Respir din ce în ce mai greu, simt asta. Mama, acestea sunt ultimele mele clipe și disper. As vrea să te pot îmbrățișa, să-ți spun cât de mult te iubesc, mamă. Și Alinei…mi-e dor de ea. Așa că …vă iubesc…adio.
(Aceste cuvinte au fost scrise de un reporter care a asistat la accident. Tânărul vaitanduse, rostea aceste cuvinte, fără să stie că reporterul nota cuvânt cu cuvânt, copleșit de situație.)”

Oare câți oameni cu vârsta de peste 18 ani nu ar fi scris aceste rânduri la fel? Oare șoferii care provoacă aceste accidente nu ar scrie la fel? Câte vieți nu sunt distruse în fiecare zi de alcool și viteza excesivă și credința că având o mașină indestructibila suntem nemuritori? Dacă am conștientiza că într-o zi putem fi noi întinși pe stradă cu ultimele fire de viață scurgandu-se din noi multe accidente ar putea să fie evitate. Atunci când suntem loviți de o mașină pentru că am trecut prin loc nepermis nu am scrie la fel? Dacă am avea mai multă responsabilitate în trafic, răbdare, respect față de ceilalți participanți la trafic și am fi mai puțin teribiliști și am respecta regulile de circulație multe vieți nu ar dispărea din cauza unei decizii greșite luată într-o fracțiune de secundă. Responsabilitatea este a noastră a tuturor pentru ca cel puțin să diminuam numărul vieților pierdute pe stradă. Aveți grijă de voi dragi șoferi, doar simpli oameni într-o mașină precum și pietoni până nu este prea târziu!

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: