Umbra


O umbră tresare și nu pare să ajungă/ la tot ceea ce este uman și pare să inunde/ doar cutreiera pământul fără mijloc de transport/ este pretutindeni și nicăieri sub aceeași formă. Cuvintele ei par silabe îndârjite/ pașii ei cutremură firea/ atingerea ei cuprinde întreg Universul/ sunt mulți oameni care-i ascultă chemarea. Nu o cunoaștem pe nume/ dar o știm după al ei sentiment/ când plânge lacrimile ei declanșează o furtună/ iar râsetul este doar diabolic ca sunet. Uităm cum arată/ dar simțim a ei prezentă/ nu o iubim, dar nici indiferenta nu ne este/ căci o îmbrățișăm tot mai mult în fiecare zi. O simțim cum ne învăluie/ fără să ne putem opune/ omoară și suflete și vise deopotrivă/ deja știm cum este și nu o recunoaștem. Umbra de fapt este frica din noi/ de fiecare dată când am renunțat la o dorință a noastră/ când un vis de preamarire s-a năruit/ căci ceea ce ar fi fost ideal am transformat în scrum. Ne-a fost frică de boală/ acum ne este frică de un război/ însă uităm vorba înțeleaptă/ că moartea omoară o singură dată și frica de moarte încet și în fiecare zi.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: