Inima din copac


Am trecut astăzi pe lângă inima care stătea în copac. Am căutat-o, m-am uitat câteva secunde și nu era nicăieri. Ca și cum timpul a venit și a luat-o. Din spatele copacului oricum nu mai avea formă de inimă de mult timp. Ca și cum copacul îmi spunea de mai demult că o dată ce a trecut timpul și iubirea va dispărea. Astăzi mi-a spus că nici nu mai există. Că timpul sau orice altceva au făcut-o să dispară. Poate când toamna va veni prin zona noastră și frunzele vor cădea va avea aceeași formă de inimă. Numai că destinatara în mod sigur nu va fi aceeași persoană. Un alt chip necunoscut și alte senzații vor apărea. Este ciudat cum un simplu copac ne dezvăluie existența iubirii, dar în momentul în care vara vine, un anotimp al binelui, iubirea este acoperită de frunze și dispare. Reapare atunci când vremurile mai grele ale naturii apar pentru a fi golita pe timpul iernii pentru a reapărea primăvara pentru a fi văzută pentru scurt timp. De fapt locul acesta și-a pierdut însemnătatea demult și era doar o utopie netransformata decât rar și foarte puțin timp în realitate. Așa este când timpul trece și rămâne doar un copac obișnuit unde demult s-a aflat o inimă.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: