Am văzut-o


Am văzut-o ieri din întâmplare. Eram învăluit de grijile cotidiene și am zărit-o din nou. Era îmbrăcată cu același zâmbet și avea aceeași chicoteli. Chiar și pașii ei erau la fel. Acum parcă deveneau mai adânci sau mai apăsați. Un gest simplu mi-a amintit de faptul când mâinile ei se întâlneau cu ale mele. Când buzele mele se hrăneau din seva buzelor ei. De momentele în care corpul meu se întâlneau cu a ei și parcă nimic nu mai exista în jurul nostru. Timpul se oprea în loc și parcă avea răbdare pentru a ne cerceta fiecare parte a corpurilor noastre. I-am auzit și vocea parcă așa în treacăt. Tonalitatea cuvintelor care până nu demult păreau un cântec acum deveneau banale. Simple cuvinte care începeau să-mi zgârie auzul. Nu înțelegeam de ce după ce atât de mult timp cât i-am căutat vocea, sărutările, trupul și mângâierea acum deveneau fără un sentiment. Nu mai trezeau în mine nici măcar sentimentul de nervozitate. Erau pur și simplu a unei persoane necunoscute întâlnite pe trotuar. Inima mea nu o mai scotea în evidență. Devenise o simplă persoană căreia nu mai aveam ce să-i spun. Totul ar fi fost inutil și fără a mai schimba ceva din interiorul meu. Ea nu m-a observat. S-a întors pentru o clipă și s-a uitat în direcția unde eram eu, dar parcă nu m-a văzut. Oricum eu nu am dorit să o întreb ceva. Chiar dacă a trecut atât de mult timp de când nu mai știu ceva de viața ei nu m-a mai interesat dacă este tristă sau veselă. În acel moment am preferat să mă îndepărtez de o persoană pe care aveam impresia că nu o cunoscusem niciodată. De fapt ea nu se schimbase câtuși de puțin. Avea aceleași trăsături frumoase. Numai că eu nu le mai veneram și nu mai simțeam nimic pentru ele. Interiorul meu s-a schimbat în preajma ei. Nu a mai rămas nimic din punctul de vedere al emoțiilor sau sentimentelor în preajma ei. Mă simțeam ciudat și în același timp renăscut la viață. Tot ceea ce a fost negativ în privința celorlalte aspecte ale vieții mele le-am lăsat în urmă. Dispăruseră ca și cum nu ar fi fost vreodată. De fapt pentru prima dată după foarte mult timp mă simțeam liber. Evadasem în sfârșit din închisoarea sentimentelor față de ea. Ea nici măcar nu va știi toate aceste trăiri interioare și nici nu mai doresc să le manifest. Ceea ce părea imposibil la un moment dat a devenit posibil și eram fericit. După atât de mult timp eram fericit în compania propriei persoane. Eram pregătit pentru un nou drum în viață și cândva spre inima unei noi femei.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: