Printre flori


M-am întâlnit astăzi cu distinse flori/ și am făcut un legământ/ să nu le uit nicicând/ să prețuiesc un timp/ în care iubirea mângâie cu fiori/ și că este un timp când râzând/ apreciem ceea ce este viu întocmai ca un anotimp. Florile așa ca și oamenii/ apar prima dată ca muguri/ pentru a deveni mândre flori/ timpul nu iartă și florile se ofilesc/ întocmai ca mulți semeni/ și din pământ iar cresc. Viața așa este întocmai ca o floare/ trăiește și se înaltă atât timp cât este soare/ dacă însă plouă plânge și omul/ nu uită necazul nici măcar Domnul/ când razele soarelui Pământul cuceresc/ oamenii cu bucurie iar trăiesc. Așa cum roua dimineții brăzdează al zilei început/ și florile și oamenii renasc în fiecare zi mai mult/ chiar dacă au soare sau tunete în viața lor/ tot ajung la seara vorbelor/ orice se naște are un sfârșit/ așa cum fiecare floare s-a născut și s-a ofilit. Numai oamenii cred că sunt nemuritori/ aduna averi pentru a avea tot ce vor/ bogații râd de săraci/ la oamenii de astăzi contează ce îmbraci/ numai că în ultima clipă suntem la fel cu bani sau fără/ sfârșim tot într-o adâncă și crudă groapă.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: