Legea firii


Am râs pentru că am auzit și glume bune/ am și plâns pentru că sunt și lucruri nebune/ am simțit pentru că sunt om/ am iubit cu foc și patimă pentru că nu sunt un astronom. M-am urcat pe munte ca să mă vadă lumea/ puțini însă au constatat minunea/ am numărat apoi fiecare pas pe un deal/ și m-am întrecut pe mine fiind un ideal. Am coborât pe lângă ape pentru a mă răcori/ am crezut că este doar un prilej pentru a mă fastaci/ și imperii personale pentru a ctitori/ de fapt era doar un prilej pentru a săraci. Am iubit intens și pătimaș/ am crezut că sunt al lumii crude un biet ocnas/ m-am întors în inimă găsind o năluca/ de multe ori când vreau să o chem se pierde ca o nucă. Am cerut atunci lui Cupidon Sfânt răgaz/ pentru a nu mai fii iar într-un arhaic nacaz/ a evada din inimă nu este chiar greu/ pentru că fug de iubire tot mereu. Nu cer aprecieri pentru a mele rânduri/ de fapt sunt ale multor oameni firave gânduri/ chiar dacă sunt un fără pereche visător/ acestea sunt doar ca și legea firii, un sentimental și umil zbor.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

2 thoughts on “Legea firii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: