Tufa de trandafiri


Am trecut astăzi pe lângă trandafiri/ care râdeau la soare/ chicoteau între ei spunând glumițe/ credeti-ma era o încântare. Cum eu mi-am scos toate gândurile la plimbare/ m-au întrebat de ce nu râd și eu/ când este așa frumos afară/ ori poate am ceva pe suflet și nu văd razele de soare. Le-am spus că-mi este dor de liniște/ de o iubire sinceră și curata/ de oamenii frumoși la suflet/ de un mieunat scăldat în soare. De bunătatea oamenilor de mai demult/ de poante, mișto-uri și șotii/ astăzi prea puțini le mai fac/ și eu îmi caut liniștea în mare. “Nu trebuie să te duci până acolo ” / a zâmbit unul dintre trandafiri/ “o vei găsi acolo unde ai lăsat-o/ tocmai în sufletul tău. Ea nu pleacă niciodată de acolo/ sta doar ascunsă printre buruienile venite din lume/ ea vine de multe ori în suflet/ este suficient dacă o chemi. Chemările se fac în natură/ când hrănești un animal supărat/ însă liniștea cea mai de preț/ vine atunci când nu te aștepți. O liniște mirifica sau divină/ este adusă de iubire/ căci ea, iubirea este foc și apă în același timp/ oamenii uită că iubirea este în firea lor. ” Le-am mulțumit pentru sfaturi/ și mai ales pentru zâmbete și glumițe/ poate trandafirii știu mai multe/ având în vedere că se deschid în fața lor atâtea suflete.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: