Liniștea


În sunetul unor clape pierdute prin atmosferă/ simfonia unor greieri rătăciți tresalta a viață/ un sunet coborât parcă din stratosfera/ deznodământ al unei zile la care am făcut față. O Lună timidă trimite ale ei raze/ pentru bietele suflete sunt doar câteva oaze/ un glas îndepărtat se aude duios/ melodia nopții încă sună grațios. Un mieunat războinic arată viul/ totuși ele devin mormânt al nopții adânce/ un vuiet trepidant al unui șoricel pe cale ca ele să mănânce/ totul aromeaza întocmai ca pustiul. Glasuri pierdute aruncă o ultimă voce/ Doamne, de ce nu am eu încă o portavoce?/ să se audă mai des și mai trainic/ a liniștii nopții cor mistic. O mașină în depărtare anunță vremelnic/ că încă zgomotul rămâne nemernic/ dintr-o dată nimic nu se mai aude/ totul se învăluie doar în tăcerile umede. Căldura este încă prezentă în lume/ greierii parcă țin la al lor renume/ nimicul rămâne doar în urma lor/ totul este o liniște la nivel mistuitor. O inimă mai murmură vag/ o rugăciune și un cuvânt de mulțumire inițiind o tăcere profundă/ umanitatea prezentă pare să capteze o undă/ noaptea deja poartă al liniștii steag.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: