Dacă ar trebui


Dacă ar trebui să fac un jurnal despre mine aș face-o numai în zilele în care alerg sau merg la o sală de fitness. În rest totul este banal de povestit despre activitatea mea zilnică. Eventual dacă tot aș fi obligat să scriu despre zilele în care fac sport aș posta ca și anonim. În primul rând pentru că descoperind alergatul ca sport numai de șapte ani poate că ar suna a lăudă și nu mi-ar plăcea. Așa că fiind obligat de ceva sau cineva aș ține un jurnal de astăzi de dimineață. Vremea era între a ploua și au venit câțiva picuri sau a transpira teribil. Oricum motivația exista mai ales că săptămâna aceasta din motive care nu au depins de mine am ajuns numai astăzi la alergat. Înarmat cu două banane am pornit spre locul de alergat. Ajungând la “Platoul Cornesti ” cu un șofer de taxi taciturn am coborât într-o liniște deplină. După episodul toaleta am început încălzirea pentru tot corpul inclusiv pentru răbdare din cauza claxonului unui tâmpit de rigoare care se pusese de a curmezișul pe drum fiind aproape de a lovi o mașină roșie. Odată ce mi-am încheiat șireturile aplicațiile “Adidas Running” și “Strava” mă anunțau că este perioada de a porni. Auzind un “bună dimineața” la care am răspuns din instinct, cu impresia că fulgerase din cauza vremii înnorate de afară am pornit alergarea ușoară pe o pista de zgură. Îmi place aici pentru că este mai ferită de oamenii care se mai plimba pe pista de tatran plus că este mai acoperită de vegetație. Primul kilometru l-am parcurs mai mult din entuziasm urmând ca greul să înceapă de la kilometrul doi cam până la kilometrul cinci. Oricum zeci de litri de transpirație au înmiresmat atmosfera. De la kilometrul șase viața alegătorului din mine s-a îmbunătățit ajungând până la kilometrul zece. Zece kilometri alergați într-o oră și 22 de minute cu pace de 8:10 general nu pot să zic că mă încântă, dar încet sunt pe drumul cel bun pentru a considera că sunt în formă pentru primul meu cross de zece kilometri încă neprogramat. Am uitat să spun că sunt și fumător mai înrăit. În rest cam așa se încheie jurnalul meu de astăzi de alergat. Cele bune și frumoase să se adune!

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: