“Sunt o proastă!”


Este expresia folosită de o adolescentă în momentul evaluării de la școală. Un mediu al fetei care încearcă să convingă fata că ea nu poate mai mult. Părinții ei care contribuie la părerea ei despre ea sau poate că nici nu-i interesează. Școala care încearcă să convingă fata că are calități și că ar fi nevoie să-și spună lucruri frumoase despre ea. Gândurile care devin cuvinte și devenind fapte înlătură șansele de reușită în viață. Diminuarea faptelor pornesc spre o atitudine în care întotdeauna va lipsi ceva care să completeze întregul ei ca ființă. De aici refugiul în alcool, tutun sau alte substanțe este neted și fără granițe. O muncă de a convinge fata și lumea că aceste afirmații nu-și au rostul și că singuri ne facem un deserviciu dacă avem insuccese este inutil. În primul rând pentru că trebuie să atingem coarda sensibilă a unei persoane, iar în fața sensibilității există întotdeauna un paravan. Acesta este construit la suprafață din agresivitate verbală și fizică. Numai că în momentele de singurătate sensibilitatea în mod excesiv își face loc în viața oamenilor. A fi sensibil în mod excesiv creează stări de anxietate, emoții negative și o frică aflată în creștere. Combinate cu părerea proastă despre noi au consecințe grave și de nebănuit. Din toate aceste motive părerea bună despre noi este primordiala într-un context al vieții în care părerea lumii se schimbă după direcția vântului și a condițiilor meteo. Spunându-ne lucruri frumoase despre noi crește stima noastră de sine și suntem conștienți de ceea ce merităm sau nu merităm în viața noastră și ceea ce intra în capitolul indiferență. A fi indiferenți și imuni la mediul exterior și o părere bună despre noi este mai mult decât recomandabil în ziua de astăzi. Doar cu acestea avem o șansă de a supraviețui din punct de vedere emoțional sau psihologic în contextul problemelor noastre, pandemic și a mult trâmbițatului război din Ucraina.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: