O discuție despre politică


Câteodată în viața noastră întâlnim oameni cu care pur și simplu nu avem ce vorbi negăsind subiecte comune. Totuși în ultimii doi au apărut subiecte și cu oamenii cu care în mod normal nu am avea ce să ne spunem. În afara discuțiilor despre vreme au apărut părerile despre pandemie, războiul din Ucraina și politică. Mergând pe ideologia politică “măcar mai avem pe cine înjura” ieri am avut o discuție despre politică cu un șofer de taxi. Clasicul revoltat în privința politicii cu vorbele revoltate “toți sunt niște hoți și bandiți” se întâlnea cu “în țara aceasta nu poți să-ți plătești facturile și să mai rămâi cu bani” cu un final distins și cunoscut “eu la vârsta ta nu aș rămâne în România”. Toate părerile au avut loc în cadrul aceluiași șofer de taxi. Cu această ocazie mi-am amintit de cât de manevrabila și manipulata masă de oameni suntem noi ca indivizi atât în perioada alegerilor cât și în privința a orice decide așa zisa clasă politică. În decursul drumurilor personale am întâlnit și soluții și anume, pentru a cita din Vox Populi “ar trebui toți puscati” sau “să mergem peste ei în Parlament și unul să nu mai rămână “. Șoferul de taxi a confirmat și el o soluție “să iasă lumea și să meargă în Parlament, dar prima dată să iasă bucureștenii că sunt mai aproape de ei”. Lista de soluții din vocea populației poate continua numai că partea practica ne-a fost luată cu intermitente încă din anul 1948. Frumoasa și tânăra generație a revoluției din luna decembrie a anului 1989 cu zvâcniri până în anul 1991 a fost neutralizata de aparatul vechii Securități transformat în S.R.I. Astăzi căutând ceva nostalgic revenim la Vox Populi “mai bine era pe vremea lui Ceaușescu când toată lumea lucra” și Securitatea interzicea orice drept al oamenilor și rafturile erau goale și cozile lungi. Numai că în perioada respectiva orice vorbă de revolta despre comunism era luată în considerare de Securitate, iar în ziua de astăzi reprezintă o vorbă obișnuită fără a mai prezenta un interes, cel puțin în aparență, pentru S.R.I. Așa că trăim într-o țară în care populația latră mocnit, clasa politică fură liniștită și nimic nu se schimbă ci numai se transformă. Din vorbele dintr-un sistem paranoic comunist pline de conspirație din partea aparatului de stat ne-am transformat în vorbele fără niciun pericol pentru așa zisa clasă politică din România. Toate acestea fără făină, conserve de fasole, baxuri de ulei sau suluri de hârtie igienică. Trist, dar imnul țării a devenit, cel puțin neoficial “Mai Descurcă-te, române dacă poți” că de deșteptat este trecut demult de ceasul desteptarii, cel puțin 32 de ani.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: