O cercetare personală în localitatea Nazna


De multe ori dacă dorim să cercetăm anumite zone riscăm să fim priviți ca persoane ciudate. Auzind de existența cimitirului evreiesc din localitatea Nazna, aflată la aproximativ șapte kilometri de orașul Târgu Mureș am dorit să cunosc acest loc. În primul rând mi s-a spus de o femeie foarte amabilă că se află pe strada Liliacului. Ajungând aici am dus drumul până un bar unde o chelnerița foarte amabilă a sunat pe supraveghetorul cimitirului. Această persoană privindu-mă ciudat m-a condus pe un drum de pământ spunându-mi că puține persoane mai vizitează acest cimitir. De la administrația cimitirelor evreiești mai vin o dată pe an pentru a verifica starea lor. Deschizându-mi o poartă din plasă m-a informat că aici se află evrei înmormântați până în anul 1963. Cu inscripții în limba ebraică pe o parte și limba maghiară pe de cealaltă parte am putut observa pietre funerare ale evreilor care m-au lăsat fără voce. Vegetația și-a croit drum peste unele pietre funerare lăsând altele dezvelite în fața noastră. Încheind discuția am purces pe jos și spre celelalte obiective. Biserica care dorea să fie o sinagoga era închisă și am ajuns în curtea Bisericii ortodoxe din localitatea Nazna. Aici, în partea din față era mormântul rapsodului Vasile Pop. În spate alături de anumiți muncitori am observat pietrele funerare ale unor soldați necunoscuți, probabil din localitatea Nazna care au murit în Al doilea război mondial. Se afișau ca Soldați necunoscuți presupunând că nici trupurile lor nu s-au mai întors din război. Închizând ușor curtea Bisericii ortodoxe am ajuns în stația de autobuz convins fiind că cercetând locurile acestea am câștigat ore întregi de lectură din cărți și că poate aceasta ar fi misiunea noastră. Adică de a evidenția locurile din care strigă istoria prin toți porii și pe lângă care trecem cu atât de multă nepăsare și indiferență. Cercetarea personală va continua..

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: