Cadouri pentru profesori


Încă de când eram pe băncile școlii urăsc această expresie. La finalul ciclului liceal am contribuit la fondul clasei pentru a cumpăra cadouri profesorilor și a le asigura consumația la banchetul de final. Din anul 2007 fiind la catedră am început să urăsc și mai mult povestea cadourilor pentru cadrele didactice. Adică părinții, indiferent de statutul lor social să contribuie la mult hulitul fond al clasei pentru a cumpăra vechile atenții cadrelor didactice. Din politețe sau pentru a nu jigni nu am refuzat aceste cadouri, dar nu înseamnă că le-am agreat. A le refuza este lipsă de respect, dar după părerea mea ar fi nevoie ca să luăm în considerare cât de greu este pentru părinții de a crește un copil în ziua de astăzi și ce cheltuieli implica. Adevărata recunoaștere a muncii unui profesor reprezintă o muncă pe termen lung. De a revedea profesorul respectiv și a-și aminti elevii de învățăturile sale și a saluta acel profesor. Fiind într-o școală timp de opt luni nu ne putem aștepta la recunoștință din partea elevilor ca și cum am fi fost patru ani de zile. Mai ales că s-ar putea ca nici măcar să nu-i cunoaștem din punctul de vedere al vieții private și să nu fi avut conversații despre ceea ce-i interesează în mod deosebit. Materia predată nu înseamnă că ne-a transformat în modele de a transmite învățăturile mai departe. Din acest motiv necreandu-se o conexiune ar fi impropriu sau incorect să așteptam cadouri sau învățăturile să fie recunoscute în timp. Oricum la finalul anului școlar toată lumea se felicită și transmit toate gândurile frumoase. Numai că pentru a transmite aceste gânduri nu înseamnă că trebuie să primim și cadouri sau a ni se asigura mâncare, alcool și alte beneficii. Cel puțin nu pentru așa ceva desfasuram activitatea didactică, iar adevărata recunoaștere se realizează după încheierea freneziei finale. Doar Maria Sa Timpul poate să ne spună dacă am atins sufletele sau doar am fost un motiv de a avea o nota în catalog. În rest oricât de fățarnic ar fi sistemul de învățământ ca și cadre didactice este nevoie să fim și autentici ca profesori și în primul rând ca oameni.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: