De prea multe ori


Atunci când facem același lucru de mai multe ori parcă devenim indiferenți. Visele naive de la început le transformăm în indolenta și dezinteres. Obosim în acest fel și din cauza pierderii entuziasmului și într-un fel și a motivației. Ceea ce credeam la început că se va transforma într-un succes acum parcă devine o muncă a unui Sisif care dorește un alt rezultat de fiecare dată. Un insucces atrage altă încercare și un alt insucces și atunci devenim imuni. Parcă simțim că orice am încerca tot acolo vom ajunge. Nu este o stare de dezamăgire sau pesimism ci pur și simplu este realism. Un realism feroce amestecat cu o stare de dezinteres care devine un malaxor al stărilor noastre schimbătoare. Totuși o mică speranță tot rămâne că anul acesta va fi diferit. Numai că a lăsa trecutul în urmă reprezintă o opera de artă și oricât încercăm ne învârtim tot în cerc. Un cerc al lipsei de sentimente pictat cu nuanțe realiste și dorință de a trece peste încă o probă. Dorința de a scăpa de probă devine mai mare astfel decât munca în sine. Orice compătimire devine derizorie și lipsită de sens sau noimă. Poate Dumnezeu mai înțelege destinul probei și a încercării. Și cuvintele devin sărace, totul devenind absurd și preluat dintr-o tragicomedie cu un final diferit, dar așteptat și ușor de intuit.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: