Prietenia


Prietenia este o brățară de aur. Atunci când găsim oameni care ne încurajează, ne motivează oferindu-ne o stare de bine ar fi nevoie ca să-i valoram. Nu în sensul dansului din buric sau al scoaterii pieptului pe versurile clasicilor Nicolae Guță, Florin Salam sau Parizer sau ce alte nume de haur mai poartă. Oricum gusturile nu le discutăm. Oamenii cu care putem râde autentic, să vorbim ceea ce ne trece sau nu ne trece prin cap și să ne înțelegem cu ei și fără cuvinte. Să avem încredere în ei și să ne respecte sau să ne acorde atenție. De asemenea partea practică a prieteniei este deosebit de importantă în care activitățile noastre să fie de comun acord acceptate. Prietenia presupune reciprocitate și o consecventa construcție a ei. Dacă apar inevitabilele certuri să avem încrederea și curajul dacă greșim să știm să ne cerem scuze și să nu mai repetăm comportamentul nociv al problemei. Iertand prea mult și prea des ajungem să conștientizăm că acea prietenie provoacă mai mult rău decât bine. Numai că dacă ajungem să testăm o prietenie este în momentul în care avem o pierdere. Dacă ne pierdem locul de muncă, pe cineva drag, avem bani mai puțini sau orice altă problemă. Oamenii pe care-i avem alături în acele momente sunt prietenii adevărați. Restul oamenilor care apar numai când suntem bine sunt doar cunoștiințele de ocazie. Versurile populare “când nu am bani și îmi merge rău/ nu îmi este neam nici neamul meu” este de-a dreptul adevărată. Oricum neamurile sau rudele ne sunt date, iar prieteniile le alegem. Nici cu neamurile nu ne putem lăuda prea mult, dar cu prieteniile sincere ar fi nevoie ca să ne onoreze. Prieteniile nu au condiții, dar au același nivel de posibilități financiare altfel producem un decalaj și oferind prea mult ne trezim că acea prietenie va oferi din în ce mai puțin. Mai mult este nevoie să existe un echilibru, dar și nivelul ridicat de altruism. Vechiul proverb “prietenului la nevoie se cunoaște” se remarca și prin recunoștință. Am văzut zilele trecute pe internet o părere despre prietenie “acel om ne este prieten pe care-l putem suna la orice oră din zi și din noapte pentru a ne ajuta”. Valabil este și reciprocitatea: pe care om l-am ajuta noi emoțional, psihic sau fizic la ora doi noaptea? Așa că prieteniile se întrețin și nu cer întotdeauna timp, dar au nevoie de starea de bine reciprocă și echilibrată. Înainte de toate este de a nu ne considera prea deștepți și a le știi pe toate pentru că atunci când credem că am găsit toate răspunsurile viața vine și schimba toată întrebările. Și în privința prieteniei putem învăța oricât, oriunde și de la oricine pentru că ea de fapt este o artă a sufletului nostru.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: