20 Mai 1990


Au avut loc primele alegeri prezidențiale libere din România. În ziua de 20 mai a anului 1990 țara noastră s-a aflat în fața unui moment de răscruce în care nu se va mai întoarce. Candidații erau: Ion Iliescu, Ion Rațiu și Radu Câmpeanu. Rezultatul alegerilor cunoaștem în ziua de astăzi, fiind câștigător Ion Iliescu. El de care facem caterincă astăzi, mai mult un haz de necaz. Oamenii în ziua de 20 mai 1990 credeau că un fost deviațonist, o contrazicere a lui Nicolae Ceaușescu care l-a trimis la Iași și apoi București, va aduce democrația în România. Așa cum spunea o vorbă înțeleaptă “cu stânga nici cruce nu ne putem face” așa nici cu Ion Iliescu nu am putut face democrație. A câștigat cu 80 % din voturi și nu numai o dată ci încă de două ori. Dar cine era unul dintre cei învinși în alegeri și anume Ion Rațiu? Răspunsul:

Ion Rațiu s-a născut la Turda, Transilvania, la 6 iunie 1917. După ce a studiat Dreptul, a intrat în armată şi a lucrat în Serviciul Exterior al României. A fost trimis la Londra, în calitate de cancelar la Legația Română, sub conducerea ministrului Viorel V. Tilea. La scurt timp, ca urmare a alinierii României la puterile Axei, tânărul Rațiu şi-a dat demisia și a obținut azil politic în Marea Britanie. Apoi, a câștigat o bursă pentru studii economice la St. John’s College, Cambridge.

În 1945, Ion Rațiu s-a căsătorit cu Elisabeth Pilkington, la Londra.

În 1975, a decis să își dedice toată energia făuririi unei Românii libere și a jucat un rol cheie în înființarea Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, care l-a ales președinte la primul său congres de la Geneva (1984).

După întoarcerea în România, în 1990, Ion Rațiu a fost desemnat candidat la președinție, ca reprezentant al Partidului Naţional Ţărănesc Creștin-Democrat (PNŢCD), la primele alegeri libere de după căderea regimului comunist.

Cel de al doilea candidat, Radu Câmpeanu a fost exponent al Partidului Național Liberal , în 1948, când Partidul Comunist Român a preluat puterea, a fost arestat și a trăit timp de 8 ani ca prizonier politic. Mai târziu a fugit în Franța, unde și-a continuat campania activistă anticomunistă, până la căderea regimului lui Nicolae Ceaușescu.
În perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial s- a alăturat Partidului Național Liberal și a fost șeful secției de tineret a partidului. În timpul războiului a urmat studii juridice și economice la Universitatea din București . La sfârșitul conflictului a participat la protestele din 24-28 februarie 1945 împotriva emergentei Partide Comuniste Române care, prin presiunea asupra regelui Mihai I al României cu sprijinul Uniunii Sovietice , a reușit să obțină demisia prim-ministrului Nicolae Rădescu și numirea lui Petru Groza . Partidul a organizat proteste pe tot parcursul anului 1945 . În 1948 PCR a proclamat o republică, a scos în afara legii toate celelalte partide și i-a arestat pe liderii lor politici. Radu Câmpeanu a rămas în închisoare până în 1956.

În august 1973 a reușit să emigreze în Franța împreună cu soția sa Monica Papadopol și fiul lor Barbu Câmpeanu. Aici a fost un element politic activ în lupta împotriva comunismului și o figură de referință pentru românii din exil. În 1977 scriitorul anticomunist Paul Goma a fost expulzat din România și s-a refugiat la Paris. În virtutea apropierii dintre cei doi, Câmpeanu a fost suspectat că ar fi colaborat cu poliția politică comunistă, Securitatea , în calitate de informator. În orice caz, Câmpeanu a refuzat întotdeauna asemenea acuzații .
După revoluția românească din 1989 s-a întors în patrie. S-a întors în România pe 4 ianuarie 1990 și după două zile a re-fondat Partidul Național Liberal , care a obținut autorizația de la instanța de la București pe 12 ianuarie 1990.

Împreună cu Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD) , Partidul Național Liberal a fost unul dintre cele mai influente grupuri de opoziție la partidul hegemonic al Salvării Naționale a lui Ion Iliescu .

Cu toate acestea Ion Rațiu și Radu Câmpeanu erau caterinca populației din România în perioada premergătoare alegerilor premergătoare zilei de 20 mai a anului 1990. Râdeam cu toții că Ion Rațiu poartă papionul și că dacă unul dintre ei va câștiga alegerile vor lua pământurile țăranilor. Câștigând Ion Iliescu conform și principiului lui Stalin “nu contează cum se votează ci cum se numără voturile” putem afirma că România a ajuns caterinca Europei și a lumii. Ion Rațiu a murit în ziua de 17 ianuarie a anului 2000, iar Radu Câmpeanu în ziua de 19 octombrie a anului 2016. Cu toată convingerea, România pierzând ziua istorică în care putea să-și schimbe soarta în ziua de 20 mai a anului 1990 este aproape imposibil ca acest moment să mai vină curând și rezultatele le plătește cu vârf și îndesat în ultimii 32 de ani. Dumnezeu să ne ierte!

Surse: m.wikipedia.org

ziaruldevrancea.ro

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: