Nu


Tunelul vieții noastre ne îndeamnă pentru cuvinte întregi/ nu sunt însă decât ca să rămână mute/ mii de gânduri și de povești/ stau stana de piatră atunci când nu avem vorbe alese. Nu sperăm și nu cernem cuvinte/ parcă nimic nu există și deci nu se mai simte/ emoțiile sunt pierdute ca un beton armat/ nici vorbele nu ies și este bine așa. Credința noastră formează o sentință/ scoasă la liberă cuviință/ fără silabe scrise ci doar scrieri ascunse sub pernițe/ doar câteva zgomote ale timpului fițe. Urlet fără cuvinte/ câteva gesturi goale de sentimente/ un șuierat pierdut printre mii de oameni/ fără curaj sau gânduri pentru semeni. Cuvintele sunt oarbe și sufletul devine gol/ cerșim sfârșitul unei săptămâni și chiar luni întregi/ pentru a fi triști din nou când totul reîncepe/ pentru a nu mai fi oameni ci numai câțiva zombi fără o marjă de eroare vizibilă. Nu strigăm și totuși plângem/ nu suntem bucuroși și totuși râdem/ nefiind animale și încă mai simțim/ frica de orice mai putem să pățim. Boala este trecută și acum vine războiul/ pentru a deveni genii când haosul cuprinde/ al firii lung tărăboi/ mă mir că mai suntem oameni și binele surprinde. Nu căutăm iluzii/ oricum ele sunt deșarte/ suntem doar oameni goi/ și nu vorbesc despre iubire căci este o frenezie moartă.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: