Drag absolvent


Astăzi drag absolvent este ultima zi de școală/ în care lași banca ta goală/ geamul pe care te uitai/ cum poate ca să treacă o oră plictisitoare. Îți iei la revedere de la colegii de bancă/ de la curtea școlii și de la vechi profesori/ care astazi nu te mai trec absent/ nici notele nu mai există pentru tine. Poate că ai tremurat din cauza ascultării/ sau ai stat încrezător că vei lua un zece/ poate numai te rugai ca să iei/ Sfântul cinci ca să mai treci o clasă. Astăzi toate acestea nici nu mai contează/ pentru că-ți iei bun rămas de la colegii de clasă/ nu mai ești în grija doamnei sau domnului diriginte/ pentru câteva luni ești în grija iubiților tăi părinți. Vrei ca să scapi de școala ta iubită/ poate că ai emoții din cauza unui examen/ oricum ar fi dragă generație/ mai am doar câteva cuvinte ca să-ți mai spun. Nu va mai fi despre Constantin Brâncoveanu/ sau despre regi și războaie/ dacă poți să asculți câteva vorbe/ utile sper pentru viață. Oriunde te vei duce să nu uiți despre tine/ despre al tău suflet și vise spre împlinire/ să lupți, să cazi și să te ridici din nou/ toate pentru a reuși să promovezi a ta dulce viață. Iubește frumos ceea ce sufletului place/ sfârșitul nu este o nota sau o dezamăgire sentimentală/ el vine doar atunci/ când vei renunța la tine și la cât de mult reprezinți. Eu ca umil profesor/ despre morți și răniți nu-ți mai povestesc/ tu iartă-mă te rog dacă te-am mai și certat/ sau din cauza nervilor te-am mai și ofensat. Vezi tu, viața de la catedră înseamnă/ mii de hârtii, examene și inspecții/ mii de directive noi sau ordine stricte/ așa este sistemul căci nu avem soluții decât pe termen scurt și urgent. Astăzi în ziua absolvirii tale nu-ți da banii pe banchete/ unde să-mi dai cadouri și mâncare sau alcool/ cu ei faureste-ti vise căci și ele au un preț/ plătit cu multă muncă și chiar cu mult bănet. Nu uita de mine în schimb când ne vom întâlni/ pe un trotuar pustiu sau printre mulți oameni/ dacă atunci îți vei aminti de poveștile spuse/ saluta-ma și eu voi știi că ți-am atins și sufletul. Dacă în schimb vei crede că eram motivul pentru care te uitai la ceas/ și așteptai pauza izbăvitoare/ nu spune chiar nimic și du-te mai departe/ atât am fost eu ca profesor și tu ca elev, în veci în sufletul meu.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: