Poezie analfabeta


Într-o baltă neagră,
Patru ochi lucește.
Ce să este oare?
Este două pește.

Pe un câmp cu viorele
Creștea numai ghiocei,
Și-a venit mandrele mele
Toate doamne și toți trei.

Crește iarba, iarba deasă
Direct perpendicular pe casă,
Vine calul și o paște,
Altă iarbă iar va crește.

Țara mea cu râuri multe
Și cu frunze și cu flori
Ai în tine un popor
De mai mulți locuitori.

Și din bolovani cu apă
S-au format înspre apus
Munții tăi de încrețire
Orientați cu vârfu-n sus.

Trece lebedele-n zare
Când mă uit, ele dispare.
Păsările ciripea,
N avea treabă se juca!

(Text preluat)

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: