Am vrut


Am vrut să mă ascund de lume/ și m-am cățărat până Sus la nori/ dar o furtună m-a alungat/ și am căzut iar pe pământ. Atunci m-am aruncat în mare/ să nu aud păsări/ și nici măcar un văzduh/ peștii mi-au spus că nu sunt de al lor și m-au aruncat pe uscat. M-am urcat pe un vârf de munte/ o coliba din brazi era culcușul/ urșii m-au alungat dintre ei/ căci sunt totuși un om. Am plecat cu a mea desaga/ în lumea aceasta largă/ să uit și să alerg de toate zilele/ un om mi-a spus să nu mai fug căci este totul în van. Pe drum am găsit o biserică/ și am stat la marginea ei/ cerând preotului să mă ascundă într-o chilie/ mi-a spus că nu sunt un pios pentru a fi călugăr. Întorcându-ma am plâns/ și am cerut un răspuns de acolo de Sus/ vântul mi-a șuierat de multe ori/ “nu mai fugi om slab căci este în zadar”. Un cocostarc văzându-mă la pământ/ a început ca să cânte/ “omule din zbor ți-am văzut zbaterea/ nu mai fugi căci este în zadar”. Atunci am încuviințat/ și m-am întors acasă/ nu pot fugi tot mereu/ de o ea care se afla în al meu suflet.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: