Dacă ai știi…


Dacă ai știi tu uneori/ ce grea este uitarea/ să trebuiască să ștergi momente sau vise/ orice a fost în fiecare zi să nici nu mai existe. Un chip se șterge chiar ușor/ este nevoie de o scânteie/ însă nu pot șterge amintirile/ și atâtea vise zdrobite. Ochii mai uita uneori/ corpul nici nu-și amintește/ dar sufletul încă îmi da fiori/ ca în momentul plecării tale. Inima mă mai întreabă dacă mai exiști/ pe unde-ți mai porți pașii/ ea nu știe că pe cer au dispărut culorile/ a tot ceea ce mai eram noi. De multe ori mai spun inimii/ că ești chiar departe/ astăzi pentru tine o altă inimă bate/ poate așa vei mai pleca încă o dată. Dacă ai știi că pleci ușor din viața aceasta/ dar inima tot nu înțelege/ și iar de tine întreabă/ așa ești tu ca un vis interzis demn de valul uitării. Înțelegând, inima grea mi-a cerut doar atât/ chiar dacă nu mai știu cum ești/ să fi chiar mai fericită/ eu în schimb cred că tresar la cuvintele tale încă. Așa este când ne este dor/ de un trecut care astăzi nici urme nu a mai lăsat/ ci doar două persoane străine/ numai sufletul mai poartă povara ta și amintirile sunt pline. Un gând trimis cu vântul înainte/ soarele ale lui raze sper ca să ți le aducă/ tu, gând pierdut prin văzduh/ ca o simplă reverie efemera și uitată a vâltorii vremurilor apuse.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: