Anumite momente din viață


Indiferent că suntem femei sau bărbați ajungem la un moment dat, în special după ce împlinim vârsta de patruzeci de ani să ne punem tot mai multe întrebări despre viața noastră. Acesta este viața pe care o vreau? Evident că ne vom lega nu numai de viața privată ci și de viața profesională. În acele momente vom ajunge să nu ne mai convingă nici măcar un lucru. Oricât le-am spune celorlalți va fi foarte greu să le acceptăm sfaturile. Chiar din contra vom începe să respingem fiecare pui de sfat. Ajungem apoi să ne întrebăm dacă întrebările sunt normale de a fi ridicate crezând că niciodată nu vom găsi o soluție. Numai că în același timp ar fi nevoie ca să realizam că a pune sub semnul întrebării viața noastră nu este o tragedie. O dramă ar fi dacă nu le-am cauta și răspunsurile. Tipic uman este să vrem rezolvarea imediată a ceea ce ne frământă, lucru care bineînțeles că nu se poate. Devenim dezamăgiți și pe măsură ce înaintăm în vârstă devenim din ce în ce mai morocănoși. Pentru a înțelege acest fenomen să ne gândim la femeile care până la patruzeci de ani nu au copii. Pentru multe femei, mai ales în comparație cu prietenele sau cunoștințele lor maternitatea este importantă sau mai bine zis o împlinire. Dacă nu au rămas însărcinate încă poate că nu a fost încă momentul sau nu au găsit încă persoana potrivita. La fel se întâmplă în privința partenerului în care nu mai văd nimic bun. Soluția cea mai simplă este divorțul, dar nu și cea mai eficientă. De fapt drama lor nu este partenerul ci doar ele. Ele, care pun o presiune teribilă pe ele și fiind mame, femei care doresc să promoveze în carieră sau să facă tot ceea ce nu au făcut până acum se întâlnesc și cu presupusa formă a menopauzei. Femeile parcă sunt fertile o perioadă bună din ceea ce spun doctorii, dar devin infertile din cauza standardelor lor ridicate și a faptului că ele cred că sunt infertile. Pentru toate aceste momente nu există o soluție miraculoasa provenită din alte surse sau oameni. Soluțiile vin din noi atunci când nu vom mai fi obsedați de aceste probleme sau soluții. O detașare de ele și o eliberare de ele prin forma scrierii pe o foaie de hârtie a problemelor și soluțiilor noastre vom pune Universul precum și subconștientul de a lucra alături de noi în căutarea răspunsurilor. Ideal este să o facem cu foarte mult optimism, stima de sine și încredere în noi. Binenteles condimentandu-le și cu consecvență sau ambiție. Putem știi ce miracole se pot întâmpla dacă încercăm această modalitate? Sau vom continua să ne plângem de milă și anii trec? Decizia și viața noastră ne aparține și ar fi păcat să nu ne iubim pe noi pentru a ne face viața mai frumoasă și să o trăim și cum vrem noi nu numai cum vrea ea. Și încă are foarte multe lucruri să ne învețe…

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: