Întrebările


Întorcându-ne la ceea ce suntem de fapt ar fi o întrebare retorică în privința a ceea ce trăim. Majoritatea dintre noi parcă nici nu ne mai punem întrebări. Ceea ce trăim în viața profesională nu este normal. Să conteze mai mult banii decât capacitatea unei persoane este absurd. Diplomele obținute în facultăți să fie fără folos în fața cuiva la care părinții au mai mulți bani nu este corect. Deh! Te-ai trezit să scrii despre corectitudine în România 🙈🙉🙊 Trăind astfel într-o lume în care hârtiile ne definesc prefăcătoria din munca ne dăm seama că în loc să se simplifice se înmulțesc. De exemplu în cazul înscrierii la examenul de titularizare trebuie să prezentăm faptul că nu avem cazier, că avem certificat de integritate și că nu am fost sancționați disciplinar în ultimii trei ani școlari. Nu ne întrebăm ceea ce se întâmplă cu aceia care au abateri disciplinare sau care au și nu sunt consemnate sau sunt titulari. În fața la toate acestea suntem actori prefăcându-ne că de fapt totul este bine. Vine vacanța și totul este superb. La începutul lunii septembrie ne vom distra cu module și vom începe anul școlar în ziua de 5 septembrie. Nu va conta că și toate catedrele sunt sau nu sunt ocupate sau că lucrările de reamanajare a școlilor nu sunt încheiate. Oricum titularii vor fi în vacanță și suplinitorii dacă trec de inspecția specială vor fi prea ocupați cu învățatul pentru Sfântul examen de titularizare și cu mătăniile că au mai prins Sfântele 18 ore pentru încă un an de zile. Restul vor fi actori și a vieții private dansând că Putin nu va mai veni la noi pentru că va pleca asemenea lui Covidut în vacanța de vară. Așa că mergând ca oile în mulțime și cu sindicatele în vacanță în tot timpul anului școlar nu ne mai mirăm. Cunoaștem fetelor lor mieroase când doresc să ne înscriem în sindicat și imbufnarea lor când sunt refuzați. În rest să ne bucurăm că toți elevii vor trece încă un an școlar chiar dacă știu ceva din materia predată sau nu știu. Oricum nici nu mai contează căci menirea unui profesor nu este să-și mai pună întrebări. Doamne ajută să vină trei și zece iunie ca să lăudăm tot ceea ce mișcă, raul, ramul și mai ales terminalul. În rest zâmbim că așa este frumos și încă răul din septembrie nu a venit încă.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: