Atunci când este soare afară


Atunci când soare este afară/ și păsările le auzim cum cântă/ parcă și oamenii încep ca să zâmbească/ totul fiind într-o feerie Sfântă. Liniștea când ne cuprinde/ sufletul începe să se îndrăgostească/ și lumea pare să se dezmierde/ din hintile prezente prezente la soare. Un cântec al unor copii/ se mai aude în depărtare/ unii jucăuși sunt prin parcuri/ de parcă totul este o melodie/ a Soarelui din zilele noastre. Câte un câine se mai plimba/ o pisică mai și miaună/ după un porumbel nătâng probabil/ care se grăbește ca să zboare. Oamenii încep să nu se mai grăbească/ chiar doi bătrâni răsufla pe o bancă/ observând pârâul care mai înconjoară orașul/ de unde păsările cântă. Mai nou a început o ceartă/ între ciori și corbii din părău/ totul transformându-se în pace/ parcă imitau oamenii din vremurile agresive. Natura încă mai cunoaște verdele/ curat și pur de parcă anunță o sărbătoare/ a verii care va veni curând/ cu oamenii iubind momentele când este soare iar afară.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: