Cuprinzând binele primim rău


Cuprindem cu brațele ceea ce putem simți față de alte persoane. Unde nu putem îmbrățișa cuprindem persoanele cu gândurile bune. O simplă vorbă bună dorește să înlăture din răul lumii prezente. Stările noastre frumoase față de celelalte persoane urandu-le bine sau sănătate sunt de fapt o formă înaltă de afecțiune. Numai că trimițându-le de venim oameni rari într-un amalgam al răului existent. Credem că undeva orice bine se întâmpina cu rău și totuși tot le mai trimitem. Nu pentru că celelalte persoane merită ci tocmai pentru că noi suntem așa construiți. Din păcate unor oameni oricât de mult bine le-am trimite nu le este de ajuns și vreau tot mai mult. Dorind să păstrăm râul binelui încercăm să facem față cerințelor lor crescând numai că de fapt devenim o obișnuință sau naivi și fraieri. În momentul în care nu numai că nu primim recunoștință ci ștacheta răului se tot ridică începem să conștientizăm că oricât sau orice am trimite tot nu va fi de ajuns. Când întâmpinam răul ca o anormalitate devenim în ochii acestor persoane cele mai rele ființe. Numai că devenind, în imaginația lor cei mai răi de fapt primim cel mai mare bine. Pentru că închizând ușile vieții noastre acestor oameni creștem stima de sine și ne valoram mai mult. Binele făcut acestor oameni nu va fi recunoscut niciodată și în ochii altor oameni vom deveni personaje negative. Văzând acești oameni de la distanță ceilalți oameni vor fi impresionați în aparență de energia lor pozitivă. De fapt în spatele energiei lor pozitive se află nu un izvor al răului ci o normalitate nefiind nici ideali sau maxima răului. Așa că de multe ori când facem prea mult bine ar trebui să ne așteptăm la rău și când facem rău la pedeapsa Universului. Oricum ar fi să nu ne mirăm că vorba populară “ceea ce semeni același lucru culegi” nu se respectă întotdeauna. Eventual vorba înțeleaptă este adevărată “cu cât am cunoscut mai mulți oameni am iubit mai mult câinii” sau pisicile sau orice alt animal, în afara acelora cu două picioare, mai dorim.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: