Ea și nu este totuși ea


Astăzi am revăzut-o iar asemenea unei icoane/ eram cu ochii deschiși și era o himera/ cu părul lins și bălai/ zâmbea tocmai ca o contesa/ desprinsă dintr-o poveste a unei zile de mai. Vorbea și cuvintele nu se auzeau/ râdea în hohote și eu nu o simțeam/ șoptea iar și eu nu înțelegeam/ văzându-ma nici măcar nu mai tresarea/ părea întocmai ireala și totuși desprinsă din Rai. Am vrut să-i dau binețe/ dar nu mă vedea/ un strigăt de al meu nu o trezi din viața ei/ am dorit să o ating și a discuta/ dându-mi seama că nu era ea/ ci doar o fantasma a gândurile mele trecute. A devenit o iluzie care apare tot mai rar/ asemenea unui ideal renăscut din tot ceea ce am pierdut/ o amintire a unei perioade demult uitate/ momentele din viață în care eram prezent/ în tărâmul iubirii împărtășite. Astăzi este doar o iluzie a timpului meu/ un refugiu în care mă mai ascund de lumea întreagă/ aș cerși tabloul ei ideal iar și iar/ în schimb a rămas departe de mine/ mai apare doar în fața mea întocmai ca o Fată Morgana.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: