Într-o zi din luna mai


Ducându-mi pașii goi pe asfaltul greu/ am simțit frumusețea apropiindu-se/ era asemenea unei năluci/ dar avea și glas, o voce și o privire. Intimidata de a vieții trai/ zâmbea în mod strengar lumii înconjurătoare/ iar eu nătâng o admiram/ și nu am mai avut voce în fața ei/ ci numai o privire ștearsă. Sufletul a început ca să o dezmierde/ gândurile mele de atunci poartă un nume/ este o ea cu un păr bălai/ care trezește viața din a sa amorțire. Pașii săi s-au îndepărtat apoi/ privirea ei era parcă spre alte locuri/ devenind încet un vis al lunii mai/ care nu are nici nume și nici sentimente proprii. A devenit întocmai o himera/ care după ce am clipit a dispărut/ nici măcar nu mai știu dacă a fost reală/ sau doar eu am creat-o pentru a-mi fi rai. Într-o zi poate că am să o revăd/ sufletul meu oricum o va recunoaște/ căci frumusețea nu are nici chip și nici grai/ doar partea noastră interioară are amintiri. În lumea în care banii nu aduc fericirea/ dar nici fericirea fără bani nu există/ iubirea este aceea care da o împlinire/ zbaterilor noastre și zgomotului exterior strident. Așa este făcut să fie în lumea aceasta mare/ doar când iubim să ne simțim fericiți/ și să vedem lumea mai senină/ așa cum am văzut eu într-o zi de mai/ o frumusețe cu un păr bălai.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: