Printre picăturile de ploaie


În zilele ploioase de multe ori am preferat ca să nu văd partea negativă a realității în care oamenii se plâng de căderea ploii. Locuind în oraș nu mă afectau vorbele oamenilor de la sat care spunea că “lasă că este bine că plouă că vor crește plantele”. Din punctul de vedere al unui locuitor de la oraș am preferat ca să ascult ploaia. Chiar fiecare picur de ploaie care coboară pe asfalt conferă o stare de liniște sau de ușurare. Din norii grei ai existenței umane coboară spre pământ partea negativă și după ce se încheie răul norii nu mai au putere și soarele, adică binele trimite razele sale spre pământ. Am ajuns să iubesc chiar și aroma ploii. Parcă are o atmosferă liniștită care paralizează orice zgomot și pașii gândurilor negative încetează. Firele de ploaie au obiceiul să curețe atmosfera și să învie natura. Floricelele sau animalele parca au un alt aspect în timpul sau chiar după ploaie. Chiar dacă frigul este cuprinzător și întâlnindu-se cu vântul totul pare bacovian pare că totul are o altă formă și energie spirituală. Lumina încearcă cu greu să pătrundă și terapia sufletului mai este însoțită de o carte plină de neprevăzut și de o ceșcuța veselă cu ciocolata caldă. Dacă atmosfera este însoțită și de o plapumioara putem afirma fără regrete motivul pentru care am preferat ca să apreciez o zi ploioasă din luna aprilie.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: