Astăzi 14.04.


Astăzi am preferat ca să-mi iau sufletul la plimbare și am lăsat rațiunea acasă. Practic am devenit un prost. Am ascultat oameni agitați și am râs de ei. Păsările și frunze m-au întâmpinat ca și acum aș fi fost unul de al lor. Astăzi nu iubesc oamenii pentru că sunt doar zgomot, ceartă și bârfa. M-am îndepărtat de ei crezând că pădurea mă va proteja de ei. A făcut o cu prețul liniștii și a respectului pe care i-o port. Păsările îmi cunoșteau sufletul sălbatic și au cântat pentru el. Chiar o randunica în timp ce bea apă mi-a amintit cântecul ei preferat și i-am mulțumit. Cânta despre liniștea mea și panteismul meu era la superlativ. Două pisici m-au privit sfidător și întrebându-mă de ce nu mă bucur de soare și-au continuat siesta mai departe. Doar câțiva câini mi-au spus că de fapt ei protejează acea parte a pădurii și eu am trecut sfios mai departe. Copacii în schimb nu m-au uitat și și-au încurajat florile pentru a fi încântătoare. Sunt așa cum Mama Natură le dă voie adică minunate. Atunci mi-am întrebat sufletul “de ce atunci când sunt atât de multe lucruri frumoase tu ești încă obosit?”. Poate pentru că atunci când trebuia să râdă de fapt a plâns și când dorea să plângă a început să râdă. Așa cel puțin în mijlocul naturii i-am oferit o oază de liniște. Până când nu știu nici măcar eu..

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: