Astăzi 13.04.


Astăzi am vrut ca să mă desprind de pe pământ, să ocolesc norii și să mă duc în Cer. Să cer și eu socoteală cuiva de acolo de ce nu poate să fie soare tot mereu în sufletul oamenilor de pe Pământ. De ce trebuie să fie războaie atunci când pacea este sublimă? De ce facem rău celorlalți oameni când binele este atât frumos? De ce nu râdem noi oamenii mai mult și ne plângem tot mereu de ceea ce există în lume? De ce nu ne putem bucura de păsări, flori și să avem grijă și de animale? De ce nu le putem iubi și pe lăbuțe căci și ele și au rolul lor pe acest Pământ întocmai ca și noi oamenii? Chiar de la cea mai mică albină până la un elefant ar fi nevoie ca să le protejăm și nu să le facem atâta rău. De ce nu ne mai plac poveștile atunci când mai suntem adulți și de ce considerăm o rușine ca un om adult să se mai joace întocmai ca un copil? De ce bătrânii sunt ursuzi și plini de nevoi și nu pot ca să fie ajutați tot mereu ca după anii de muncă să aibă o pensie întocmai ca după o viață plină de muncă grea ? De ce încă mai există oameni care duc tot ceea ce este rău în lume în conducerea unui stat? Și Doamne, aceasta este o întrebare grea. De ce nu mai iubim noi, oamenii frumos și urâm atât de mult?

Întrebările mele au fost auzite și nu au primit decât răspunsul în care totul depinde de noi de aici de pe acest Pământ și câteodată și Dumnezeu este neputincios. Nu că nu ar vrea, dar drumul Său către sufletul oamenilor este blocat de însuși oamenii care iubesc răul tot mai mult. În vorba bisericească Satana este mult mai bine primit în sufletul oamenilor decât este primit un Dumnezeu. Poate că așa este legea firii umane ca în lupta din Satana și Dumnezeu să mai câștige câteodată și Satana și Dumnezeu atât cât mai poate. Singurul învins de fapt este sufletul omului și binele este prezent tot mai puțin. Sunt și oamenii mai slabi și răul este la modă, iar eu, zău, venind înapoi pe Pământ dacă pot să știu mai mult as scrie. În schimb doar atât mă mai pricep despre viața umană și lupta ei din fiecare zi..

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: