Căutarea


S-a trezit de dimineață cu același gând “poate că astăzi o s-o găsesc”. Era gândul lui în fiecare zi. Câteodată avea impresia că-l obsedează. O văzuse de câteva ori și rămăsese fermecat de ea. Numai că în acele momente nu a avut curajul ca să se apropie de ea. Nu-și găsise cuvintele în preajma ei cu toate că de fiecare dată își repeta fiecare cuvânt pe care-i va spune. Știa fiecare oftat care-l va scoate la iveală și fiecare zâmbet. O căuta în fiecare colț când mergea pe stradă. Știa că avea cel mai deschis la culoare par pe care-l văzuse vreodată. Cu toate acestea cu cât se gândea mai mult la ea cu atât părea că se îndepărtează. Nu știa dacă chipul ei era real sau era doar pictat de el. Apărea în mintea lui îndeosebi când era în momentele de pauză. Începuse din aceste motive să-și găsească diferite ocupații. Citea multe cărți despre diferite domenite, iar când găsea o poveste de dragoste apărea ea. Zambareata și cu aceeași privire care-l entuziasma de fiecare dată. A început să alerge într-o pădure de fiecare dată tot mai mult și avea cateodata impresia că apărea ea asemenea unei năluci pentru a dispărea când se uita mai bine. Seara când își punea capul pe pernă parcă și ea se așeza lângă el. Nu spunea nimic ci doar îl privea până când adormea. Umbla în visurile lui întocmai pentru a creiona pasiunea căutării și faptul că o iubea. O iubea ca un nebun și făcuse dragoste cu ea de multe ori și vai! Ce regrete avea când se trezea și vedea că ea plecase.

După câteva luni își dădea seama că ea începe încet și ușor să dispară din gândul și chiar începuse să se obișnuiască că nu o va mai vedea. În ziua aceea se duse ca de obicei la firma de construcții. Totul era banal și nimic nu ar fi prevestit ceva deosebit. După ora ieșirii din firmă, în timp ce se îndrepta spre stația de autobuz zări ceva care părea familiar. Parcă mai văzuse acel păr pe undeva, acei ochi și acel zâmbet. Era ea. Ea pe care el o căutase zile întregi. Acum parcă-i revenisera toate emoțiile și senzațiile. Știa că nu va mai rata momentul. Fugise după ea și când s-a apropiat de ea văzuse că vorbea cu o colega de muncă a lui, Andra. Înarmat cu un curaj neasemuit o saluta pe Andra și privirea lui era îndreptată spre ea. “Faceți cunoștiință! Ea este Sorina. ” El se uita lung la ea și întinse mâna plină de zâmbet. “Îmi pare bine!” spuse ea cu o voce caldă. “Îmi pare bine ” spuse el. Se uita la ea și emoțiile au început să-i dispară. “Ce urâtă este! Nu! În visele mele era mai frumoasă ” gândi el și invocând o scuza puerila se îndepărta. Se simțea cu fiecare pas pe care-l făcea ușurat și devenea din ce în ce mai bucuros. Parcă scăpase de cea mai mare greutate de pe umeri. A ajuns acasă și pusese muzica începând să danseze singur. “Am scăpat ” repetă el. Uitându-se pe geam văzuse la geam cea mai frumoasă femeie pe care o văzuse vreodată. Avea părul lung și parcă i se părea că-i face cu mâna. Se îndrăgosti din nou și aștepta în fiecare zi momentul oportun pentru a afla cine este. Se înarma în fiecare zi cu un curaj deosebit până când începu să nu o mai vadă. Aștepta în fiecare zi să apară la geam și ea nu mai apărea. O picta ideală și începuse să-și dea seama că o picta asemenea femeii dinainte. “De fapt își picta speranța de a fi iubit în mii de feluri și atunci când ar fi putut să o simtă aproape o vedea urâtă. Așa cum mulți oameni în ziua de astăzi iubesc mai mult căutarea decât ceea ce găsesc pentru că de fiecare dată cauta speranța iubirii idealizand-o. Atunci când o găsesc sub o formă reală cu calități și defecte devin dezamăgiți. Pentru că de fapt ei cauta trenul mai mult decât gara. În tot acest drum se caută pe ei și binele sub forma perfecțiunii din ei și din ceilalți. În fiecare moment ei tot caută mai departe și tot mai departe pentru că nu sunt mulțumiți de ei ” așa i-a spus Andra, colega lui de muncă. Pentru că el pierduse de fiecare dată o femeie întocmai pentru a căuta alta și a descoperi noul de fiecare dată. Știa că puțini oameni găsesc noul în aceeași persoana și totuși ei există pentru că mai sunt oameni care mai iubesc autentic și devotat. El dorea în sfârșit ca și el să fie acel om și devenise alături de Andra, colega lui de muncă și de viață cu care deja avea un copil. Sfârșit!

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: